Îndeplinirea Trăsăturilor și a Principiilor Familiei în Societatea Contemporană

Introducere

Dintre toate vieţuitoarele, omul se naşte cel mai plăpând şi cel mai neputincios în a-şi satisface nevoile vitale ale existenţei şi de aceea familia este prima alcătuire de viaţă comunitară şi "sâmburele" din care cresc toate celelate forme de viaţă socială, devenind de-a lungul timpului un reper de stabilitate în vieţile indivizilor.

(I. Chelaru)

Ritmul accelerat al schimbărilor din societatea contemporană îşi pune amprenta, făcând tot mai dificilă o opţiune definitivă sau o relaţie de durată. În contextul unei mobilităţi sociale accentuate, indivizii îşi schimbă decâteva ori pe parcursul vietii domiciliul, locul de muncă, specializarea, prietenii sau chiar confesiunea religioasă. În aceste conditii este aproape imposibilă o compatibilitate de durată între doi parteneri. Într-o societate aflată în mişcare rapidă, în care multe lucruri se schimbă în mod repetat, în care sotul urcă şi coboară o diversitate de scale economice şi sociale, în care familia este iar şi iar despărţită de cămin şi comunitate, în care indivizii pleacă din ce în ce mai departe de părinţi, de religia de origine şi din ce în ce mai departe de valorile tradiţionale, este aproape un miracol dacă două persoane se dezvoltă în ritmuri cât de cât asemănătoare. (Toffler, 2000)

De nenumărate ori, problemele familiale sunt în realitate rezultatul problemelor pe care le are fiecare societate (de cele mai multe ori, a celor sociale). Tensiunile dintre valorile individuale şi din societatea noastră creează conflicte personale şi familiale, aşa cum şi orientarea sociatăţii spre egalitate şi o mai mare autonomie poate declanşa crize familiale.

Familia şi-a pierdut mult din caracterul ei de instituţie socială, cuplul familial fiind mai mult interesat de satisfacerea propriilor interese şi mai puţin de realizarea funcţiilor pe care societatea le atribuie instituţiei familiei. Astfel că, funcţiile îndeplinite de familie au suferit şi ele un proces de schimbare, de la cele care s-au diminuat simţitor (ecomonic, familia a încetat să mai fie o unitate socială de producţie, rămânând una de consum; funcţia reproductivă este în puternică descreştere şi, în consecinţa, la fel este şi cea de socializare a copiilor), până la unele care s-au amplificat (cea psihologică şi sexuală).

La rândul ei, mişcarea feministă a afectat puternic funcţionarea familială, prin încurajarea realizării femeii şi pe plan profesional, a implicării ei tot mai mult în deciziile cuplului/familiei şi a distribuţiei mai echitabile a sarcinilor domestice. Asemenea efecte au avut şi modificarea atitudinilor şi a conceptelor despre adulter, acesta din urma fiind considerat un "articol" împotriva constrângerilor şi mariajului monogam. O ultimă tendinţă pe care o supunem atenţiei ar fi aceea a adoptării uniunilor libere de către tinerele cupluri.

Toate aceste schimbări au conturat o imagine negativă a familiei, iar confuzia ce pare să caracterizeze cuplurile actuale a amplificat ideea declinului şi dezorganizării familiei.

Supusă inevitabilului proces de schimbare în timp, ca de altfel orice instituţie umană, mentalitatea omului actual despre căsătorie şi divorţ poartă amprenta inconfundabilă a epocii contemporane. Suntem în zona în care mai întâlnim o îmbinare curioasă, între monolog şi prejudecată, superstiţie şi religie, atitudini liberale, deschise, dar şi clişee arbitrare.

Într-o societate deschisă precum cea de astăzi, se ţine din ce în ce mai puţin seama de legile morale, viaţa conjugală fiind într-o evidentă schimbare, devenind, pe de o parte, mai umană şi mai personală, dar pe de altă parte, nu putem să nu sesizăm şi tendinţe inumane şi impersonale. Urbanizarea accentuată a dus la crearea unor atmosfere de anonimat şi a unei mobilităţi greu controlate, motiv pentru care viaţa conjugală a devenit în cele mai multe cazuri mult prea liberă, conducând uneori la divorţ şi promiscuitate.

Mai mult există concepţii despre familie şi căsătorie care opinează că ele trebuie privite ca o consecinţă anulabilă, relativă, trebuie puse sub semnul întrebării prin forme noi, uneori experimentale, de aşa zisa “convieţuire liberă”, căsătoria clasică fiind zdruncinată prin apariţia în masă a divorţurilor, ca şi prin dispariţia principiului vinovăţiei (culpei) din noile norme de drept din unele ţări occidentale, privind divorţul.

Cu toate acestea nu putem analiza familia, ca şi căsătoria de altfel, ca pe ceva fix, static, atâta timp cât una din caracteristicile fundamentale ale omului este aceea de deschidere, de comuniune, de înnoire, drept urmare şi căsătoria este un proces complex, continuu, de revigorare, deschidere şi comuniune.

Aceasta işi propune şi lucrarea de faţa, de a analiza familia, descoperind principiile care au stat la baza ei veacuri întregi, de a observa transformările suferite de aceasta ani de-a rândul, de a identifica metamorfozele structurilor de tip familial, precum şi schimbarea valorilor şi credinţelor familiale.

Iată de ce căsătoria, ca şi familia, indiferent de transformările prin care vor trece, vor fi şi vor rămâne mereu actuale şi, datorită lor, omul nu va rămâne izolat în lume, fără rădăcini în trecut, fără sprijin în prezent sau fără speranţă în viitor.

CAPITOLUL 1.

FAMILIA

1.1 . Noţiuni generale despre familie

Noţiunea modernă de familie provine din latinescul familia (ae) care, iniţial, a desemnat proprietatea cuiva, pământul, casa, banii, sclavii etc. şi mai apoi, relaţiile de rudenie sau afiliere.

Concepută ca „element fundamental şi natural al societăţii” , în literatura juridică familia este privită ca o realitate biologică, prin uniunea ce se realizează între bărbat şi femeie şi prin funcţia procreaţiei, ca o realitate socială, prin comunitatea de viaţă ce se crează între soţi, între părinţi şi copii, precum şi între alte rude. În doctrină i s-a atribuit noţiunii de familie un înţeles restrâns, în sensul că familia este formată din soţi şi copiii lor minori, şi un înţeles larg, familia cuprinzând pe lângă soţi şi copiii lor minori şi alte persoane.

Definiţiile termenului au variat mult în funcţie de disciplina şi perspectiva teoretică a cercetătorului, de scopul său, de momentul istoric sau nivelul organizării sociale etc. Astăzi, familia este definită ca o structură dinamică, în permanent proces de modelare şi re-modelare, constând în ansamblul relaţiilor dintre membrii ei, uniţi prin căsătorie, origine (filiaţie sau rudenie prin descendenţa dintr-un autor comuni) şi adopţie. Membrii grupului familial locuiesc împreună (sunt corezidenţi), comunică şi interacţionează unii cu alţii în funcţie de rolurile familiale adoptate, au o viaţă economică, interese, norme şi valori comune, ei creând şi menţionând un mod de viaţă şi mentalitate comune.