Infractiunea - institutie fundamentala a dreptului penal

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Aceasta licenta trateaza Infractiunea - institutie fundamentala a dreptului penal.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 85 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 7 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

INTRODUCERE .3
1. ASPECTE GENERALE PRIVIND INFRACȚIUNEA
1.1. Istoricul și evoluția apariției infracțiunii ..7
1.2. Dispoziții generale privind infracțiunea ...13
1.3. Clasificarea infracțiunilor .20
2. PARTICULARITĂȚILE DEFINITORII ALE INFRACȚIUNII
2.1.Trăsăturile esențiale ale infracțiunii ..23
2.2. Componența de infracțiune ...32
2.2.1. Obiectul infracțiunii 36
2.2.2. Latura obiectivă a infracțiunii .38
2.2.3. Subiectul infracțiunii ...40
2.2.4. Latura subiectivă a infracțiunii ...43
3. SINCRONISME DINTRE INFRACȚIUNE ȘI ALTE FAPTE ILICITE
3.1. Deosebirea infracțiunii cu alte încălcări ...45
3.2. Prevenirea și combaterea infracțiunii ...54
3.3. Infracțiunea privită în plan comparat ...64
CONCLUZII și RECOMANDĂRI ..81
BIBLIOGRAFIE ...83

Extras din document

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Societatea de astăzi înregistrează, la nivel mondial, o dinamică economică, financiară și socială esențială pentru viitor, determinînd și o dinamică nouă a criminalității.

Nesocotind frontierele și ignorând statul de drept, elementele criminogene au puterea de a destabiliza țări și chiar continente întregi.Conceptul de infracțiune este studiat ca instituție fundamentală a dreptului penal care, alături de alte două instituții tot fundamentale, și anume răspunderea penală și sancțiunile de drept penal, formează structura dreptului penal, „pilonii” dreptului penal. Instituția infracțiunii, în această accepțiune a fost considerată în doctrina penală, pe bună dreptate, ca „piatră de temelie” a oricărui sistem de drept penal. Între accepțiunile conceptului de infracțiune nu se poate pune semnul egalității, ele fiind o reflectare a unghiului diferit de abordare a gradului mai restrâns ori mai întins de generalizare. Reprezentând o instituție fundamentală a dreptului penal, infracțiunea cuprinde un sistem de norme juridice penale care consacră condițiile de existență și trăsăturilecaracteristice comune tuturor infracțiunilor stipulate de partea specială a Codului Penal, îmbrăcând diferite forme.

Una dintre principalele direcții ale preocupărilor specialiștilor din domeniul penal este stabilit prin însăși finalitatea legii penale, și anume: apărarea ordinii de drept împotriva faptelor socialmente periculoase, care aduc atingere acestei ordini. Un rol important în procesul de adaptare a mijloacelor de apărare socială, în raport cu modificarea și evoluția relațiilor sociale, îl joacă teoria calificării infracțiunilor. În general, prin „aplicarea legii penale” se are în vedere adoptarea și fixarea deciziei privind prevederea (sau neprevederea) circumstanțelor de fapt stabilite în norma penală corespunzătoare, precum și privind determinarea (sau nedeterminarea) măsurii cu caracter juridico-penal, care se conține în această normă. În accepțiunea cea mai generală a termenului, infracțiunea este o faptă a omului, un act de conduită exterioară a acestuia, interzis de lege sub o sancțiune specifică, represivă care este pedeapsa. La stabilirea faptelor ce urmează a fi interzise, legiuitorul pornește de la constatarea că astfel de fapte au fost cîndva săvîrșite în realitate și există frica că ele ar putea fi repetate. Odată cu interzicerea faptelor ce vatămă relațiile sociale, se arată membrilor societății care acțiuni le sunt interzise sau ordonate în vederea apărării valorilor sociale la care se face referire. Conduita ce trebuie urmată în societate, nu se realizeaza deci, în mod direct, prin descrierea conduitei corecte, conduitei de urmat, ci în mod indirect, prin descrierea conduitei negative, conduitei interzise.

Săvîrșirea actului de conduită interzis prin norma incriminatoare reprezintă tocmai infracțiunea, care atrage aplicarea sancțiunii prevăzute de legiuitor.

Scopul și sarcinile studierii acestei teze intitulată ,, Infracțiunea - instituție fundamentală a dreptului penal” constă în examinarea și elucidarea tuturor aspectelor ce țin de elementele criminogene ce ar putea destabiliza atît țara noastră cît și alte țări, punîndu-se accent pe factorii care determină societatea de a săvîrși infracțiuni. La fel am specificat faptul de incriminarea infracțiunii în diverse state ale lumii, cum ar fi: Federația Rusă, România, Franța, Germania, Japonia și SUA.

Deasemenea, am pus accentul pe starea prevenirii și combaterii infracțiunilor, despre factorii care ar împinge societatea spre săvîrșirea infracțiunilor, la care mulți specialiști în domeniu încearcă să amelioreze factorii care ar micșora săvîrșirea unor infracțiuni.

Suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării. Prezenta lucrare are la bază doctrina în domeniu a Republicii Moldova și a altor state, legislația națională și internațională cît și practica judiciară în prevenirea și combaterea infracțiunilor.

Baza normativă a cercetărilor consolidează ideea ajustării legislației naționale la instrumente internaționale prioritare în vederea schimbării modului de percepere de membrii societății a drepturilor și libertăților fundamentale ale individului și aplicarea acestora în practica legislativă și instituțională a statului. Un rol prioritar este atribuit actelor internaționale și naționale fundamentale: Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale din (1950), Constituția Republicii Moldova (1994).

Baza teoretico-științifică a cercetărilor o constituie lucrările în domeniul penal și procedură penală a autorilor din Republica Moldova ca Macari I., Bujor V., Botnaru S., Florea C., Guștiuc A., ș.a. Am utilizat de asemenea opera autorilor romîni și ruși: Boroi A., Basarab M., Dobrinoiu V., Mitrache Cr., Narcis G., Кyзнeцoвa Н. Ф., cît și doctrina internațională repreyentată de autori cum sînt Дзюньити К., Jeandiclier W.

Printre metodele de cercetare, folosite la realizarea prezentei lucrări, evidențiem: metoda instituțională, comparativă, sociologică, sistematică, logică.

Fisiere in arhiva (1):

  • Infractiunea - institutie fundamentala a dreptului penal.docx

Bibliografie

Acte normative.
1. Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1 din 12. 08. 1994.
2. Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale din 04.11.1950, adoptată la Roma la 04.11.1950, în vigoare din 03.09.1953, pentru Republica Moldova din 12.09.1997.
3. Codul Penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18.04.2002, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 128-129/1012 din 13.09.2002, republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 72-74/195din14.04.2009.
4. Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122 din 14.03.2003, publicat în Monitorul Oficial al Repubicii Moldova, nr.104-110, din 07.06.2003.
5. Cod Contravențional al Republicii Moldova nr. 218 din 24.14.2008, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 36 din 16.01.2009.
6. Codul muncii al Republicii Moldova, nr.154 din 28.03.2003, în vigoare din 01.10.2003, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.159-162 din 29.07.2003.
7. Codul civil al Republicii Moldova din 06.06.2002, publicat în Monitorul Oficial nr 82-86 la 22.06.2002.
8. Legea nr. 90 din 25.04.2008 cu privire la prevenirea și combaterea corupției, publicat în Monitorul Oficial nr. 103-105 din 13.06.2008.
9. Hot. CSJ a RM din 15.11.2016 cu privire la practica judiciară în cauzele despre omor intenționat.
10. Codul de procedură penală României din 01.07.2010,publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 486 din 15.07.2010.
11. Codex Hammurabi 196.200.
Monografii și articole de specialitate
12. Avram M., Donciu A., Gurin V., Depistarea, cercetarea și calificarea infracțiunii de corupție, Chișinău, 2015.
13. Avram M., Popovici T., Cobisneanu V., Cercetarea infractiunilor contra persoanelor (Ghidul Ofiterului de Urmarire penala), Editura Arc, Chisinau 2014.
14. Barbaneagra A., Berliba V., Popovici T., Ulianovschi Gh., Ulianovschi X.,Ursu N., Gurschi C., Holban V., Codul Penal Comentat si Adnotat, Editura Cartier Juridic, Chisinau 2005.
15. Basarab M., Drept penal, Partea Generală, Vol.I., Cluj-Napoca, 2016.
16. Borodoc A., Drept Penal, Partea Speciala. Chisinau 2014.
17. Boroi A., Drept penal, Partea Generală, Ediția a III-a, București,2001.
18. Botnaru S., Șavga A., Grosu V., Grama M., Drept penal, Partea Generală, Vol. I., Chișinău, 2006.
19. Brezeanu O., Prevenirea criminalitatii la inceput de mileniu, Editura Fundatiei Romaniei de Miine, Bucuresti 2015.
20. Brinza S., Ulianovschi X., Stati V., Turcanu I., Grasu V., Drept Penal. Partea Speciala, vol. II, Editura Cartier Juridic, Chisinau 2005.
21. Bujor V., Buga L., Drept penal comparat, Universitatea de Criminologie, Chișinău, 2013, 13 p.
22. Ciobanu I., Criminologie, vol.II, Chisinau 2014.
23. Ciobanu I., Criminologie, vol.III, Editura Cartea Juridica, Chisinau 2016.
24. Creanga C., Criminalitatea internationala si drepturile omului, Chisinau 2012.
25. Criminalitatea in Republica Moldova: Starea actuala, tendinte, masurile de prevenire si combatere. Materialele conferintei stintifico-practice internationale, Chisinau 18-19.04.2015.