Infracțiuni contra persoanei

INTRODUCERE

Realitățile sociale ale vremurilor in care trăim, natura acestora precum și dinamismul pe care îl prezintă, impun societății dezvoltarea unui sistem eficient de ocrotire, conservare a valorilor, precum si de prevenire a factorilor ce pot aduce atingere acestora.

Aspectele social-economice, politice și culturale ale vieții din Romania postdecembristă au lăsat o amprentă adănca asupra fizionomiei și a tuturor activitătilor desfasurate in cadrul vieții sociale.

Perioada ,,de tranzitie’’ este un fenomen cu care se confruntă toate țările cu o istorie asemănătoare țării noastre, singurele diferențe fiind marcate doar de durata acesteia.

Indiferent însă de gradul de dezvoltare al statelor, de nivelul de trai sau de gradul de cultură al cetățenilor acestora, de realitățile sociale existente, unul dintre fenomenele întâlnite pe plan intern și internațional este fenomenul infracțional.Omenirea, prin natura acesteia, din cele mai vechi timpuri și până în prezent, îndrăznim să spunem și pentru totdeauna, a avut, are si va avea în continuare elemente deviante, izolate sau mai putin detașate, care prin comportamentul lor impropriu, voit sau inconștient, au suprimat valori care, ocrotite sau mai puțin ocrotite (la inceputuri) se doreau a fi respectate.

Un rol important l-a avut în acest sens, în vremurile dintâi, morala publică(moralis pars publica) sau cea individuală(moralis pars persona) ori etica. Astfel din cele mai vechi timpuri si pe orice nivel de dezvoltare economic, social si cultural, omul a avut acel ,,simț al dreptații’’ prin care își proteja, în mod subiectiv, valorile care pentru el reprezentau elemente importante, ierarhizate dupa criterii tot subiective, ale vietii.

Așadar, am decis să elaborez o lucrare despre infracțiunile contra persoanei, importanța lor și locul lor în societatea românească și europeană.

Codul penal în vigoare rezervă faptelor care aduc atingere acestor valori un întreg titlu, Titlul II iar Capitolul I al acestui titlu se referă în mod special la acele fapte care aduc atingere vietii, integrității corporale și sănătătii.

Infracțiunile contra vieții se caracterizează prin faptul că,așa cum reiese și din numele dat de către legiuitor, au același obiect juridic. Faptele prevăzute sunt îndreptate asupra persoanei privită în individualitatea sa sau asupra unor drepturi legate în mod direct de existența sa, drepturi în lipsa cărora existenta sa nu ar putea fi conceputa. Astfel sunt dreptul la viată și dreptul la integritate fizică și corporală.

Asadar, obiectul juridic comun al tuturor acestor infractiuni îl constituie acele relații sociale care au ca obiect dreptul la viață al persoanei.

Asa fiind, constituite însă infracțiuni doar acele fapte care aduc atingere vieții sau dreptului la viață al altei persoane, nu și cele îndreptate împotriva propriei vieți.

Infracțiunile contra persoanei au ca obiect material însuși corpul persoanei, al victimei, deoarece activitatea infracțională este îndreptată nemijlocit asupra acestuia.

Subiectul activ al acestor infracțiuni este un subiect general, care poate fi numai o persoană fizică ce a împlinit vârsta de 14 ani și care a savârșit sau a încercat să săvârsească o faptă prevăzută de legea penala, cu vinovăție.

Uneori, legea instituie o agravantă in situația în care subiectul activ al infracțiunii îndeplineste o anumită condiție sau are o anumită calitate, cum ar fi de exemplu calitatea de soț sau rudă apropiată în situația omorului sau cea de persoană care exercită o profesie sau meserie în cazul uciderii din culpă.

Lucrarea de față prezintă analiza infracțiunilor contra persoanei în ceea ce privește Codul Penal românesc, iar în final voi încerca să fac o analiză cât mai elaborată a infracțiunii de omor în câteva state europene.

Primul capitol al lucrării este reprezentat de partea teoretică a acesteia. Voi analiza fiecare infracțiune contra persoanei structurată pe obiectul infracțiunii, subiecții infracțiunii și conținutul constitutiv al infracțiunii (latura obiectivă și latura subiectivă).

Infracțiunile contra persoanei sunt împărțite în infracțiuni contra vieții, infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății, infracțiuni săvârșite asupra unui membru de familie, agresiuni asupra fătului, infracțiuni privind obligația de asistență a celor în primejdie, infracțiuni contra libertății persoanei și traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile.

Al doilea capitol al lucrării va fi reprezentat de analiza comparativă a infracțiunilor contra persoanei. Voi prezenta care sunt asemănările și deosebirile dintre infracțiuni ținând cont de modul în care sunt ele clasificate în Codul Penal.

În ultima parte a capitolului voi prezenta câteva exemple de jurisprudență pentru unele infracțiuni contra persoanei.

În al treilea capitol al lucrării voi face o comparație a infracțiunii de omor. Voi compara modul în care această infracțiune este legiferată în România față de legislația din Franța, Germania și Italia.

Finalul lucrării va fi reprezentat de câteva concluzii personale asupra diferențelor pe care le voi regăsi în reglementările din țările analizate la ultimul capitol.