Instanță competentă să soluționeze litigiile de contencios administrativ - soluții pe care le poate pronunța

INTRODUCERE

După cum este cunoscut, principiul separației puterilor în stat, potrivit căruia sunt organizate şi funcţionează cele trei puteri în statul nostru de drept-puterea legislativă,executivă şi judecatoreasca-implica atât o colaborare,cât şi un control reciproc al activităţii lor. Contenciosul administrativ ne da prilejul să abordăm un caz concret în care activitatea unor organe de stat, care realizează sarcinile unei puteri de stat,care realizează sarcinile altei puteri în stat. Este cazul controlului exercitat de instantţele judecatoreşti-organe ale puterii judecatoreşti-asupra activităţii organelor administraţiei publice-organe ale puterii executive.

Dezvoltându-se acest subiect ,se releva o formă juridică de apărare a drepturilor omului împotriva eventualelor abuzuri ale organelor administraţiei publicesi a funcţionarilor publici ce-şi desfăşoară activitatea în cadrul acestor organe, astfel încât, orice se considera vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ al unui organ al administraţiei publice, să poată cere şi să obţină anularea sau modificarea actului administrativ şi repararea pagubei cauzate. În acest sens, articolul 48 din Costituţia României prevede ca “persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndrptăţită să obţină recunoaşterea drptului pretins, anularea actului şI repararea pagubei.”

Dezvoltând unele noţiuni generale asupra contenciosului administrativ, unii autori arătau că, din punct de vedere al litigiilor ce formează obiectul judecăţii, funcţiunea jurisdicţională-a statului, se împarte în două ramuri şi anume:

a) contenciosul de drept comun, care este alcătuit din totalitatea litigiilor de competenţa organelor judecătoreşti propriu –zise, de natura civilo-comerciala şi penală;

b) contenciosul administrativ, compus din majoritatea litigiilor de natureă administrativeă, de competenţa, fie a tribunalelor de drept comun, fie a unor tribunale speciale administrative, după sistemul de drept pozitiv adoptat în diverse state._

Potrivit legislaţiei în vigoare,contenciosul administrativ se realizează, în ţara noastră, atât de instanţe de drept comun, precum şi,pentru anumite acte administrative, de către unele organe cu activitate jurisdicţională ce funcţionează în cadrul organelor administraţiei publice.

În lume au existat mai multe sisteme în ceea ce priveşte soluţionarea litigiilor dintre particulari şi administraţie cum ar fi:

a) sistemul administratorului judecător, existent în Franţa până la revoluţia din 1789, în care organe din sânul administraţiei însăşi erau investite cu soluţionarea acestor litigii ;

b) sistemul francez, al instanţelor speciale şi specializate de contencios administrativ, al tribunalelor administrative în fruntea cărora se află Consiliul de Stat ca instanţă supremă de contencios administrativ ;

c) sistemul anglo-saxon, în care litigiile de acest gen sunt soluţionate de instanţele de drept comun.

România este calificată expres prin art.1 (3) din Constituţia României ca “stat de drept”, în care prima valoare declarată supremă şi garantată este “dreptatea”.

La ora actuală în România, activitatea de contencios administrativ se desfăşoară potrivit Legii nr.554 din 02/12/2004, publicată in Monitorul Oficial Partea I nr.1154 din 07/12/2004.

În perioada interbelică, termenul de contencios administrativ a fost folosit în două sensuri :

un sens larg, prin care se evocau toate litigiile din sfera administraţiei publice, indiferent de autoritatea care le soluţiona ;

un sens restrâns, prin care se evocau exclusiv litigiile care intrau în competenţa de soluţionare a instanţelor judecătoresti.

Activitatea desfăşurată de instanţele de contencios administrativ este aceea de a soluţiona cu putere de adevăr legal, un conflict juridic în care, cel puţin una dintre părţi este un serviciu public administrativ.

Organele care înfăptuiesc această activitate special create, fac parte din sistemul organelor judecătoreşti, al puterii judecătoreşti. Obiectul acţiunii de contencios administrativ îl constituie anularea sau modificarea unui act administrativ de autoritate, obligarea autorităţii administrative la rezolvarea unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege şi repararea pagubei ce a fost cauzată prin emiterea actului administrativ de autoritate ori prin refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege.