Izvoarele Drepturilor Omului

Lucrarea de faţă prezintă, în ansamblu, conceptul de „drepturile omului” care au fost încă din antichitate şi până în prezent o temă aflată în dezbatere pentru marii filozofi, teoreticieni şi chiar conducători de state, astfel ajungându-se la rezultatul firesc, materializat în instituţionlizarea acestei noţiuni. Deşi izvoarele drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale sunt diverse totuşi, acestea au un caracter de universitate şi sunt indivizibile şi legate între ele. Astfel, proclamarea universală a drepturilor omului își găsește originea în actvitatea O.N.U. și a instituțiilor specializate, care reprezinta un model de de activitate in acest domeniu preluat ți la nivel regional. Proclamarea regională a drepturilor omului, circumscrisă mai întâi Europei, apoi extinsă și la Africa, America și lumea arabo-islamica, a subliniat diferențele care există în concepțiile privind promovarea și protecția drepturilor omului. Comunitatea internaţională în ansamblu şi fiecare stat în parte trebuie să trateze drepturile omului în mod global într-o manieră echitabilă şi echilibrată pe picior de egalitate acordându-le aceeaşi importanţă O îndatorire prioritară a fiecărui stat în prezent, este constituită din „democraţia şi respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care sunt interdependente şi se întăresc unele pe altele”. Acţiunea internaţională în domeniul drepturilor omului mecanismele şi procedurile create în vederea aplicării corecte a dispoziţiilor instrumentelor convenite de state au ca obiectiv principal respectarea demnităţii umane, indicatorul cel mai sintetic al tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale fiinţei umane şi în consecinţă prevenirea, condamnarea şi reprimarea încălcărilor flagrante, masive şi permanente a acestor drepturi. Sistemul internaţional de promovare şi garantare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului este fondat pe relaţia dintre acţiunea de elaborare a instrumentelor juridice în domeniu, de aplicare a lor în cadrul fiecărui stat şi de difuzare pentru cunoaşterea şi educarea fiecărui membru al societăţii.

Capitolul I

Considetații preliminarii asupra conceptului de drepturile omului și izvoarele drepturilor omului

1. Scurt istoric asupra evoluției conceptului de drepturile omului

În prezent, nivelul de protecție a drepturilor omului este fructul unei lungi istorii care a aparcurs mai multe etape, din cele indepărtate timpuri pană în prezent.

Scopul acestui capitol este de a realiza o imagine de ansamblu a regulilor juridice și a instituțiilor create de-a lungul timpului pentru protecția ființei umane fața de pericolele care o amenința.

Asigurarea promovării, respectarii şi protecției drepturilor omului revine deopotriva fiecarui individ și tuturor organelor statatale cât și anumitor organizații, instituții și organisme internaționale care au fost special create pentru garantarea și dezvoltarea acestor drepturi.

Încă din antichitate au apăut idei conform cărora toate ființele sunt egale în demnitate și valoare și orice ființă umană are drepturi eterne și imuabile, precum și obligații.

Filozofi precum Seneca, Epictet promovau concepția conform căreia oamenii sunt egali indifereant de condiția lor - liberi sau sclavi – iar în dreptul cetății promovat de cetățile elene se afirmă dreptul indivizilor de a participa la elaborarea legilor și la conducerea societății prin ocuparea de funcții publice. Aceste idei sunt preluate de filosofii romani șei de organizarea politică romană. Roma Antică recunoștea drepturile cetățenilor romani de a participa la viața politică, precum și numeroase garanții acordate acestora, garanții care reprezintă rudimente ale drepturilor individuale de mai târziu.