Legea aplicabilă succesiunilor internaționale

Introducere

Relațiile internaționale ajută la realizarea unui mediu de înțelegere între persoanele fizice sau persoanele juridice din diferite țări. Dezvoltarea acestor relații este condiționată de existența unei reglementări care să asigure ordinea juridică.

În cadrul relațiilor international se desfășoară activități care se exprimă în raporturi juridice. Aceste relații concretizează legăturile de diferite nature care se stabilesc între participanții la viața international.

Raporturile juridice vin în contact cu mai multe sisteme de drept datorită elementelor străine sau elemente de extraneitate, care intervin în respectivele raporturi. Astfel, elementul de extraneitate constituie criteriul de individualizare a raporturilor juridice de drept internațional privat.

În prezenta lucrare voi face referire la legea aplicabilă succesiunii în sens larg, după care voi trata acest subiect pe baza Regulamentului UE 650/2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor, încercând să explic și să arăt cum, în ce situații și în ce măsură se va aplica prezentul regulament.

Datorită acestui regulament va facilita problema succesiunilor internaționale cu care se vor confrunta cetățenii statelor membre. Cu noul regulament va fi posibilă eficientizarea procesului succesoral, acesta aducând mai multă siguranță juridică cetățenilor și făcând mult mai facilă determinarea legii aplicabile.

În prima parte o să definesc anumite noțiuni de bază ale acestei lucrări, după care, în cea de-a doua parte voi trata autonomia de voință în materie succesorală în vederea alegerii legii aplicabile succesiunii. În partea a treia o să fac referire la criteriul obiectiv raportat la legea aplicabilă, iar ultima parte este dedicată dezvoltării domeniului lex succesionis.

Capitolul 1

Drept internațional privat. Noțiuni generale. Definiții

1.1 Drept internațional privat. Noțiune

Legăturile internaționale tot mai strânse și mai dezvoltate au făcut ca domeniul dreptului internațional să câștige teren în fața altor ramuri de drept. Având în vedere deplasarea persoanelor tot mai rapidă și mai frecventă dintr-o țară în alta, acest lucru a dus la crearea unor situații juridice de drept privat noi pentru care au incidență legislațiile mai multor țări. Aceste situații pot privi diferite domenii de drept privat, cum ar fi dreptul civil, dreptul comercial, dreptul muncii etc. . Tocmai de aceea s-a impus crearea acestei ramuri de drept, cea a dreptului internațional privat, pentru rezolvarea problemelor ce țin de conflictele de legi în spațiu.

Raporturile juridice dintre persoanele fizice și juridice aparținând diferitelor state se stabilesc ca urmare a schimburilor existente. Dezvoltarea continuă a relațiilor dintre state, colaborarea pe planul social, cultural, dar mai mult, pe planul economic și politic, s-a transpus pe planul juridic în multiplicarea raporturilor de drept privat cu un element extern.

Dreptul internațional privat este o ramură formată din normele juridice care reglementează relațiile sociale cu elemente de extraneitate, stabilite între persoane fizice și/sau juridice, ca subiecte de drept privat. Urmare a existenței acestor raporturi formate între persoane, precum și a existenței elementelor de extraneitate, statele încheie convenții internaționale multilaterale sau bilaterale, prin care își reglementează principalele aspecte privitor la conflictele de legi în spațiu (ex. Convenția de la Haga 1 august 1989 privind legea aplicabilă succesiunilor pentru cauză de moarte). Alteori statele elaborează singure norme de conflict specifice, proprii (ex. art. 2633 și următoarele din Noul Cod Civil).

Elementul de extraneitate poate fi definit ca fiind o împrejurare de fapt raportată la unul dintre elementele raportului juridic, acest element nefăcând parte din structura raportului juridic. Cetățenia, domiciliul, reședința, naționalitatea sunt elemente de extraneitate, componente ale raportului juridic de drept internațional privat prin care se stabilește legătura cu o lege străină.