Libertatea de comunicare în spațiul european

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța temei. Drepturile comunicării şi libertăţile de exprimare ale omului sunt prioritare în ansamblul complex de probleme şi deziderate, ce preocupă la etapa actuală societatea. Doar prin respectarea drepturilor comunicării şi libertăţilor fundamentale ale fiecărei persoane importantele probleme contemporane îşi pot găsi o eficientă şi durabilă soluţionare.

Dreptul comunicării este respectat în măsura în care este cunoscut şi devine cunoscut în măsura în care este însuşit. Propagarea cunoştinţelor în domeniul respectării drepturilor de comunicare şi libertăţilor de exprimare ale omului reprezintă un domeniu esenţial de activitate a autorităţilor statale. A devenit o necesitate ca fiecare individ să posede cunoştinţe suficiente pentru a conştientiza datele problemei, iar ulterior a cultiva şi promova toleranţa şi respectul (faţă de) între toţi membrii societăţii.

Republica Moldova înaintează ferm pe calea promovării şi protecţiei drepturilor comunicării și libertăților de exprimare ale omului, inclusiv prin desfăşurarea procesului continuu de racordare a legislaţiei naţionale la standardele internaţionale, însă nu este suficient să proclamăm ataşamentul faţă de valorile umane, să le declarăm drept obiective majore, ci trebuie să le promovăm şi să le respectăm instituind mecanisme eficiente de realizare.

În pofida acţiunilor întreprinse în acest sens, Moldova are restanţe în domeniul respectării drepturilor și libertăților omului şi este apreciată pe plan internaţional în măsura în care reformele realizate devin eficiente.

Scopul acestei lucrări este de a informa şi educa juridic populaţia privind drepturile de comunicare şi libertăţile de exprimare ale cetăţenilor , conştientizarea necesităţii de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale, în corespundere cu prevederile constituţionale.

Realizarea acestui scop a implicat și realizarea unor obiective precum :

1. Determinarea evoluției teoretice și practice a libertății de comunicare și de exprimare în conformitate cu dispozițiile normative internaționale și naționale;

2. Elucidarea teoretică a noțiunii și stabilirea conținutului dreptului libertății de comunicare;

3. Stabilirea cadrului normnativ evoluțional privind libertatea de comunicare și exprimare;

4. Găsirea unor metode pentru ca informarea populației să fie obiectivă, coerentă şi amplă cu privire la drepturile comunicării și libertățile de exprimare a cetățenilor;

5. Instituirea unui dialog social eficient, prin intermediul căruia societatea civilă să obţină accesul la informaţia de interes public;

Metodologia cercetării științifice. În realizarea procesului de studiu au fost aplicare cele mai importante metode de cercetare științifică prin intermediul cărora a fost determinat sistemul de factori care influențează direct sau indirect libertatea de comunicare și de exprimare. Acești factori au ca obiect raporturile, legăturile, relații ce se stabilesc între diferite metode în procesul cunoașterii fenomenului juridic. Astfel, am folosit următoarele metode concrete de cercetare utilizate în teoria generală a dreptului, și anume : metoda istorică – cu scopul de a identifica și analiza evoluția conceptului de liberă comunicare, studiind modul în care s-a format reglementările juridice și abordările teoretice; metoda logică – în vederea interpretării normelor juridice, sistematizării legislației la nivel internațional și național; metoda comparativă – în vederea identificării mecanismelor de optimizare a legislației în domeniul libertății de comuncare.

Elementele de inovație științifică sunt determinate de faptul că această investigație abordează nu numai libertatea de comunicare și de exprimare dar și pentru asigurarea unei informări corecte a societăţii civile privind drepturile comunicării. Astfel, inovația științifică este determinată de scopul și obiectivele tezei și rezultă în faptul că această lucrare reprezintă una dintre cele mai autohtone lucrări care abordează această tematică, fiind axată mai mult pe probleme practice.

Importanța teoretică rezultă din elementele de noutate, ce constă în cercetarea complexă și diversă a libertății de comunicare cu scopul de a formula o imagine clară în care sunt integrate abordările de europenizare a RM.

Descrierea structurii și volumului tezei. Structura tezei este determinată de scopul investigației și de aria problemelor abordate, fiind constituită din introducere, trei capitole, concluzii și recomandări, referințe bibliografice și adnotare.

În capitolul I intitulat „Aspecte generale cu privire la dreptul comunicării” sunt enumerate conceptele și izvoarele dreptului comunicării, definițiile, trăsăturile și structura dreptului comunicării, principiile și corelația dreptului comunicării cu alte ramuri ale dreptului.

În capitolul II – „Libertatea de comunicare în spațiul european” se redau declarațiile, constituțiile, actele normative care stau la originea drepturilor fundamentale ale omului și anume - libertatea comunicării, enumerarea și clasificarea drepturilor și obligațiilor persoanei și autorităților publice.

În capitolul III, care îl regăsim cu titlul „Corespunderea legislației Republicii Moldova privind libertatea de exprimare și defăimarea cu standardele Uniunii Europene” sunt enumerate dispozițiile legale privind libertatea de comunicare și exprimare în Republicii Moldova, hotărârile care reflectă aplicarea directă a principiilor democrației europene consfințite prin Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului în RM, suporturile juridice importante în RM cu referire la libertatea de comunicare și de exprimare.