Cuprins
- DECLARAȚIA PRIVIND PROPRIA RĂSPUNDERE.2
- LISTA ABREVIERILOR.4
- INTRODUCERE.5
- CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE CU PRIVIRE LA DREPTUL COMUNICĂRII.7
- 1.1 Conceptele și izvoarele dreptului comunicării .7
- 1.2 Corelația dreptului comunicării cu alte ramuri ale dreptului.15
- 1.3 Principiile dreptului comunicării.18
- CAPITOLUL II. LIBERTATEA DE COMUNICARE ÎN SPAȚIUL EUROPEAN.25
- 2.1 Drepturi fundamentale ale omului care stau la baza comunicării.25
- 2.2 Drepturile și obligațiile persoanei și autorităților publice în dreptul comunicării.33
- 2.3 Drepturile și obligațiile agentului media pe plan internațional.36
- CAPITOLUL III. CORESPUNDEREA LEGISLAȚIEI REPUBLICII MOLDOVA PRIVIND LIBERTATEA DE EXPRIMARE CU STANDARDELE UNIUNII EUROPENE.57
- 3.1 Dispoziții legale privind libertatea de exprimare în Republica Moldova.57
- 3.2 Corespunderea cadrului legislativ al Republicii Moldova privind libertatea de exprimare cu standardele Uniunii Europene.67
- CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI.72
- BIBLIOGRAFIE.75
- ADNOTARE (ROMÂNĂ).79
- ADNOTARE (ENGLEZĂ).80
Extras din licență
INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei. Drepturile comunicării şi libertăţile de exprimare ale omului sunt prioritare în ansamblul complex de probleme şi deziderate, ce preocupă la etapa actuală societatea. Doar prin respectarea drepturilor comunicării şi libertăţilor fundamentale ale fiecărei persoane importantele probleme contemporane îşi pot găsi o eficientă şi durabilă soluţionare.
Dreptul comunicării este respectat în măsura în care este cunoscut şi devine cunoscut în măsura în care este însuşit. Propagarea cunoştinţelor în domeniul respectării drepturilor de comunicare şi libertăţilor de exprimare ale omului reprezintă un domeniu esenţial de activitate a autorităţilor statale. A devenit o necesitate ca fiecare individ să posede cunoştinţe suficiente pentru a conştientiza datele problemei, iar ulterior a cultiva şi promova toleranţa şi respectul (faţă de) între toţi membrii societăţii.
Republica Moldova înaintează ferm pe calea promovării şi protecţiei drepturilor comunicării și libertăților de exprimare ale omului, inclusiv prin desfăşurarea procesului continuu de racordare a legislaţiei naţionale la standardele internaţionale, însă nu este suficient să proclamăm ataşamentul faţă de valorile umane, să le declarăm drept obiective majore, ci trebuie să le promovăm şi să le respectăm instituind mecanisme eficiente de realizare.
În pofida acţiunilor întreprinse în acest sens, Moldova are restanţe în domeniul respectării drepturilor și libertăților omului şi este apreciată pe plan internaţional în măsura în care reformele realizate devin eficiente.
Scopul acestei lucrări este de a informa şi educa juridic populaţia privind drepturile de comunicare şi libertăţile de exprimare ale cetăţenilor , conştientizarea necesităţii de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale, în corespundere cu prevederile constituţionale.
Realizarea acestui scop a implicat și realizarea unor obiective precum :
1. Determinarea evoluției teoretice și practice a libertății de comunicare și de exprimare în conformitate cu dispozițiile normative internaționale și naționale;
2. Elucidarea teoretică a noțiunii și stabilirea conținutului dreptului libertății de comunicare;
3. Stabilirea cadrului normnativ evoluțional privind libertatea de comunicare și exprimare;
4. Găsirea unor metode pentru ca informarea populației să fie obiectivă, coerentă şi amplă cu privire la drepturile comunicării și libertățile de exprimare a cetățenilor;
5. Instituirea unui dialog social eficient, prin intermediul căruia societatea civilă să obţină accesul la informaţia de interes public;
Metodologia cercetării științifice. În realizarea procesului de studiu au fost aplicare cele mai importante metode de cercetare științifică prin intermediul cărora a fost determinat sistemul de factori care influențează direct sau indirect libertatea de comunicare și de exprimare. Acești factori au ca obiect raporturile, legăturile, relații ce se stabilesc între diferite metode în procesul cunoașterii fenomenului juridic. Astfel, am folosit următoarele metode concrete de cercetare utilizate în teoria generală a dreptului, și anume : metoda istorică – cu scopul de a identifica și analiza evoluția conceptului de liberă comunicare, studiind modul în care s-a format reglementările juridice și abordările teoretice; metoda logică – în vederea interpretării normelor juridice, sistematizării legislației la nivel internațional și național; metoda comparativă – în vederea identificării mecanismelor de optimizare a legislației în domeniul libertății de comuncare.
Elementele de inovație științifică sunt determinate de faptul că această investigație abordează nu numai libertatea de comunicare și de exprimare dar și pentru asigurarea unei informări corecte a societăţii civile privind drepturile comunicării. Astfel, inovația științifică este determinată de scopul și obiectivele tezei și rezultă în faptul că această lucrare reprezintă una dintre cele mai autohtone lucrări care abordează această tematică, fiind axată mai mult pe probleme practice.
Importanța teoretică rezultă din elementele de noutate, ce constă în cercetarea complexă și diversă a libertății de comunicare cu scopul de a formula o imagine clară în care sunt integrate abordările de europenizare a RM.
Descrierea structurii și volumului tezei. Structura tezei este determinată de scopul investigației și de aria problemelor abordate, fiind constituită din introducere, trei capitole, concluzii și recomandări, referințe bibliografice și adnotare.
În capitolul I intitulat „Aspecte generale cu privire la dreptul comunicării” sunt enumerate conceptele și izvoarele dreptului comunicării, definițiile, trăsăturile și structura dreptului comunicării, principiile și corelația dreptului comunicării cu alte ramuri ale dreptului.
În capitolul II – „Libertatea de comunicare în spațiul european” se redau declarațiile, constituțiile, actele normative care stau la originea drepturilor fundamentale ale omului și anume - libertatea comunicării, enumerarea și clasificarea drepturilor și obligațiilor persoanei și autorităților publice.
În capitolul III, care îl regăsim cu titlul „Corespunderea legislației Republicii Moldova privind libertatea de exprimare și defăimarea cu standardele Uniunii Europene” sunt enumerate dispozițiile legale privind libertatea de comunicare și exprimare în Republicii Moldova, hotărârile care reflectă aplicarea directă a principiilor democrației europene consfințite prin Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului în RM, suporturile juridice importante în RM cu referire la libertatea de comunicare și de exprimare.
Bibliografie
ACTE LEGISTLATIVE INTERNAȚIONALE :
1. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene proclamată de către Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene la data de 7 decembrie 2000, în cadrul Consiliului European de la Nisa, publicată în Jurnalul Oficial al UE C 83
2. Constituția Franței din 1791
3. Constituția germană de la Weimar din 1919
4. Constituția Liberiei semnată în 1847
5. Constituția Regatului Belgiei din 1831
6. Constituția Statelor Unite ale Americii semnată în 1787
7. Convenția asupra Drepturilor Copilului adoptat de către Adunarea Generala a Națiunilor Unite la data de 20 noiembrie 1989, publicată în Jurnalul Oficial al UE C 83
8. Convenția CEE-ONU privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu, de obicei cunoscut sub numele de Convenția de la Aarhus, a fost semnat la 25 iunie 1998 în orașul danez Aarhus. Acesta a intrat în vigoare la 30 octombrie 2001, publicată în Jurnalul Oficial al UE L 386/46
9. Convenția de la Berna pentru protecția Operelor Literare și Artistice din 1886, fiind revizuită în 1971, publicată în Jurnalul Oficial al UE L 372/12
10. Convenția de la Paris Pentru Protecția Proprietății Industriale din 20 martie 1883, publicată în Jurnalul Oficial al UE L 349/83
11. Convenția din 23/11/2001 privind criminalitatea informatică Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 343 din 20/04/2004 Seria Tratatelor Europene nr. 185
12. Convenţia europeană privind televiziunea transfrontieră a fost deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei şi altor state Părţi la Convenţia culturală europeană, precum şi Comunităţii Economice Europene, la Strasbourg la 5 mai 1989, a intrat în vigoare la 1 mai 1993, publicată în Jurnalul Oficial al UE L 248/15
13. Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale elaborată de Consiliul Europei, semnat pe 4 noiembrie 1950 la Roma și intrat în vigoare pe 3 septembrie 1953, publicată în Jurnalul Oficial al UE C 326/391
14. Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii ratificat de Congresul Continental în ziua de 4 iulie 1776.
15. Declarația de la Stockholm din 1972, publicată în Jurnalul Oficial al UE L 103
16. Declarația Drepturilor a statului Virginia, S.U.A.
17. Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului din Franța în 1789
18. Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată la 10 decembrie 1948, prin Rezoluția 217 A în cadrul celei de a III-a sesiuni a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, publicată în Jurnalul Oficial al UE L 200/1
19. Directiva 2003/4/CE din 2003-01-28 privind accesul publicului la informaţiile privind mediul, publicată în Jurnalul Oficial al UE L 41/26
20. Directiva 89/552/CEE din 3.10.1989, publicată în Jurnalul Oficial al UE L 180/8
...
Preview document
Conținut arhivă zip
- Libertatea de comunicare in spatiul european.docx