Lipsirea de viață la dorința persoanei (Eutanasia)

INTRODUCERE

Termenul de “eutanasie” provine din limba greaca veche (eu -buna, thanatos -moarte) şi este menţionat iniţial în scrierile filozofului englez Francis Bacon, care îl utiliza cu sensul de moarte fericită, liniştită, asigurată prin comportamentul activ al medicilor de a nu abandona bolnavul în situaţia în care nu îi mai pot asigura vindecarea.

Eutanasia este definiţia în Dicţionarul Explicativ al Limbii Romane (DEX) ca fiind:

1. Moarte făra dureri.

2. Metoda de provocare a unei morţi nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferinţă îndelungată şi grea;

Am ales tema dată deoarece este o temă actuală în toată lumea şi în jurul căreea se învîrt o mulţime de întrebări şi probleme care necesită o soluţionare oportună, şi datorită faptului că infracţiunea de eutanasie ţine direct de cel mai ocrotit drept al omului dreptul la viaţă fapta dată se află într-o permanenetă cotradicţie în societate referitor la faptul dacă ar putea infracţiunea de eutanasie să îmbrace o haină legală sau nu. Şi pentru aceasta apare necesitatea de a acorda o atenţie mai accentuată asupra fapte-i de eutanasie şi anume asupra analizei juridico-penale.

Actualitatea temei investigate. Viaţa umană, în orice stadiu ar fi, pornind de la demnitatea şi valoarea ei inerentă, trebuie protejată din momentul concepţiei până în cel al morţii naturale.Dintotdeauna, viaţa umană a reprezentat o valoare socială incontestabilă, indiferent de etapa de dezvoltare istorică a societăţii sau de situaţia economică şi politică a oricărui stat.Dreptul la moarte reprezintă un subiect discutabil şi controversat din toate punctele de vedere. Cu toate că este indisolubil legat de dreptul la viaţă, în majoritatea cazurilor necesitatea lui este negată, iar exercitarea liberă a acestuia de către o persoană este de cele mai multe ori condamnată. Chiar dacă, la prima vedere, s-ar părea că subiectul viaţa şi moartea omului reprezintă un subiect destul de vulnerabil din punct de vedere juridic ori unul al cărui specific este deja cunoscut, problema vizînd aprecierea calităţii vieţii umane şi luarea deciziei cu privire la lipsirea de viaţă a omului în anumite circumstanţe specifice rămîne absolut nedeterminată. Nici un act normativ nu îşi asumă riscul de a prevedea posibilitatea dispunerii de acest drept, cel puţin în anumite condiţii, când sfârşitul vieţii este inevitabil şi reprezintă o chestiune de timp.Eutanasia, ca fenomen social şi ca concept juridico-penal, generează dezaprobare din partea unora şi acceptare din partea altora. Avînd în vedere faptul că eutanasia este practicată, oficial sau nu, în toată lumea, s-a pus, de nenumarate ori, problema dacă este într-adevăr necesară legiferarea acesteia în statele europene, cu atît mai mult cu cît, deşi în majoritatea statelor aceasta constituie o infractiune, există o evidenţă discrepantă între prevederile legale existente şi punerea acestora în practică. Asemenea atitudini contradictorii duc la apariţia conflictelor de idei şi a diferitelor soluţii legislative, datorită imposibilităţii aprecierii unanime a impactului social şi juridic al acesteia. La etapa actuală, odată cu recunoaşterea legală a eutanasiei în Olanda ,Belgia si îcepînd cu anul 2009 Luxenburgul discuţiile asupra regimului juridic al acesteia s-au amplificat, axîndu-se pe căutarea unei soluţii viabile pentru fiecare stat în parte, bazată pe principiile şi valorile declarate de Constituţia fiecărui stat, de convenţiile internaţionale semnate şi ratificate, pe condiţiile de dezvoltare economică şi politică, atitudinea populaţiei, precum şi pe nivelul acordării serviciilor de sănătate, totodată luîndu-se în calcul capacitatea, posibilitatea creării şi administrării organelor de control necesare. Recomandarea numărul 1418 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei din anul 1999 cu privire la protectia drepturilor omului si a demnitatii bolnavilor aflaţi în faza terminală şi a persoanelor aflate pe moarte , observa pentru prima dată faptul că aceste persoane necesită îngrijri speciale, solicitîndu-se în acest sens statelor membre să protejeze dreptul la autodeterminare al bolnavilor aflaţi în faza terminală şi a persoanelor aflate pe moarte, fără a recunoaşte prin aceasta dreptul unei persoane de a alege momentul şi modalitatea pentru propria moarte. Mai mult ca atît, atitudinea instanţelor de judecată din diferite ţări vis-a-vis de unele cazuri, devenite răsunătoare, şi posibilitatea apariţiei unor asemenea situaţii în oricare areal geografic readuce eutanasia în actualitate, de fiecare dată cu o tot mai puternică rezonanţă.

Această situaţie de contrarietate de idei din rîndurile masei de populatie ne face tot mai mult să credem că ideea legalizării eutanasiei să fie o idee actuală chiar şi pentru Republica Moldova .Datorită acesor contrarietăţi de ideii precum şi dinamica dezvoltării societăţii atît raţional cît şi din punct de vedere ştiinţific este cert faptul că problema eutanasie ,în dreptul penal contemporan rămîne a fi o chestiune foarte actuală ne mai vorbind despre apariţia unor concepte şi tendinţe noi în domeniul dat .