Cuprins
- CAPITOLUL I. INTRODUCERE 4
- 1. Furtul şi clasificarea furturilor 4
- 2. Consideraţii generate privind furtul din locuinţe 4
- CAPITOLUL II. CERCETAREA LA FATA LOCULUI ÎN CADRUL METODICII CERCETĂRII INFRACŢIUNII DE FURT DIN LOCUINŢE 8
- 1. Consideraţii generale 8
- 2. Măsuri preliminare cercetării la faţa locului 8
- 3. Efectuarea cercetării la faţa locului 9
- 4. Fixarea rezultatelor cercetării 14
- CAPITOLUL III. ASCULTAREA PERSOANELOR 15
Extras din licență
1. Ascultarea persoanei vătămate 15
Scopul ascultării persoanei vătămate 18
Ascultarea propriu-zisă
Evaluarea declaraţiilor
2. Ascultarea martorilor 18
Consideraţii generale
Scopul ascultării martorilor
Ascultarea propriu-zisă
Evaluarea rezultatelor ascultării
3. Ascultarea învinuitului sau inculpatului 22
Pregătirea ascultării
Tactica ascultării propriu-zise
Consemnarea declaraţiilor învinuitului sau inculpatului
CAPITOLUL IV. ALTE ACTIVITĂŢI TACTICE 26
1. Percheziţia la domiciliul persoanelor suspecte 26
Scopul efectuării percheziţiei
Pregătirea percheziţiei
Efectuarea percheziţiei
Fixarea rezultatelor percheziţiei
2. Prezentări pentru recunoaşterea persoanelor 32
Reconstituiri
Prezentări pentru recunoaşterea persoanelor
Reconstituirea
3. Expertizele. Identificarea persoanelor după urmele de mâini, picioare şi traseologice pentru identificarea instrumentelor utilizate 37
Consideraţii generale
Identificarea infractorilor după urmele de mâini
Expertiza urmelor de picioare
Expertiza urmelor instrumentelor utilizate în comiterea furturilor
4. Identificarea şi prinderea infractorilor 44
Identificarea persoanelor după semnalmentele exterioare
Identificarea persoanelor după voce şi vorbire
Identificarea persoanelor după scris
Identificarea persoanelor după modul de operare
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 48
CAPITOLUL I. INTRODUCERE
1. Furtul şi clasificarea furturilor.
Furtul sub diversele sale forme, se numără printre cele mai vechi fapte îndreptate împotriva patrimoniului, pedepsite de legile din toate timpurile, datorită atât pericolului sau social cât şi frecvenţei cu care a fost şi este săvârşită . Astfel, infracţiunea de furt o întâlnim în cele mai vechi legi romaneşti, precum şi în legile din toate timpurile. La vechimea şi permanenta ei specializare, se poate adăuga şi ponderea crescută pe care o deţine în comparaţie cu alte infracţiuni contra patrimoniului, cum ar fi pirateria sau gestiunea frauduloasă .
În legislaţia noastră penală furtul, tâlhăria precum şi celelalte infracţiuni contra patrimoniului, sunt incriminate în doua titluri distincte (III, IV) din partea specială a Codului Penal, după cum privesc proprietatea publică sau privată.
După locul de săvârşire, natura şi modul de operare, furtul cunoaşte forme variate, care se pot totuşi ordona în câteva categorii mai cunoscute prin frecventa lor, ca: furtul din locuinţe, furtul din buzunare, furturile din tren, furturile din şi de imobile precum şi alte categorii: furturi de la persoane adormite, furtul săvârşit de la garderobele sălilor de spectacole, furtul din hoteluri, etc.
In funcţie de caracteristicile diferitelor categorii de furt, ştiinţa criminalisticii elaborează şi metodica corespunzătoare de investigate.
2. Consideraţii generale privind furtul din locuinţe.
Furtul din locuinţe se săvârşeşte de cele mai multe ori în cele mai diverse şi neaşteptate forme, principala preocupare a hoţilor fiind aceea de a nu fi observaţi sau surprinşi în momentul comiterii faptei.
Autorul procedează la o anumită pregătire a furtului, în sensul cunoaşterii locului în care intenţionează să opereze, a numărului de persoane care locuiesc şi a programului lor de activitate, a obiceiurilor casei în general.
În cazul furtului din apartamentele situate în blocuri, care în prezent deţine o anumită pondere, autorii îşi îndreaptă atenţia spre apartamentele locuite de un număr mic de persoane, uşor de stabilit, pe baza listelor de plată a întreţinerii afişate la intrarea în blocuri, precum şi după posibilităţile materiale ale locatarilor, potrivit meseriei sau profesiei exercitate.
Din locuinţele aflate în imobilele mari cu mai multe apartamente, furturile se comit de obicei ziua, când locatarii sunt la lucru. Timpul de noapte este preferat când locuinţa se află într-un loc mai izolat, departe de zonele populate ale localităţilor.
Informaţii despre situaţia materială a posibilelor victime sunt obţinute de infractori de la diverse persoane aflate în apropierea celor vizaţi: personal de serviciu al blocurilor, de la copii sau chiar profitând de o anumită naivitate a celor vizaţi, care primesc în casa persoane străine. Un caz elocvent în acest sens este cel în care o anumită persoană pătrunde în apartamentul cuiva sub diverse pretexte: vinderea unor produse, etc. În timpul discuţiilor infractorul pune în ceaşca de cafea sau paharul de suc al gazdei anumite substanţe (Diazepam, Ciclobarbital). În urma acestei fapte, gazda adoarme şi infractorul fură din locuinţă tot ceea ce-şi doreşte.
În literatura de specialitate, îndeosebi în cea occidentală, furturile săvârşite prin pătrunderea în locuinţe, de regulă fără violenţă, sunt denumite convenţional „furturi de buna-ziua” sau „furturi de bună-dimineaţa”. Caracterele după care se încadrează un furt la cele de „buna dimineaţa” sunt: în nopţile de vară, când geamurile apartamentelor de la parter sunt deschise, infractorul trecând pe acolo la o ora târzie, cam între ora 2 şi 4, spune în geam „buna dimineaţa”. Daca nu i se răspunde va intra în apartament şi va fura .
Un alt exemplu este „furtul prin descoperire” în care autorul sună la uşă şi dacă nu-i răspunde nimeni intră în locuinţă. „Furtul prin falsa calitate” este cel prin care anumite persoane pătrund în locuinţă prin natura profesiei .
Bibliografie
Basarab M. – „Criminalistica”, Univ. „Babeş-Bolyai”, Cluj Napoca,1968
Bogdan T. – „Probleme de psihologie judiciara”, Ed. ştiinţifică, Bucureşti, 1973
Bogdan T., Santea I., Dragan - Ernianu R. – „Comportamentul umanin procesul Judiciar”, Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, 1983
Bulai E. în Colectiv – „Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penal român” Partea generală,1982
Ciopraga A. – „Criminalistica. Tratat de tactica”, Ed. Gama, Iaşi, 1996
Coman L., Constantin M. în colectiv – „Tratat practic de criminalistică” vol. I, Ministerul de Interne Bucureşti, 1976
Dongoroz V. – „Explicaţii teoretice ale Codului penal roman” în Colectiv, vol. III, Partea specială, Bucureşti, Ed. Academiei R.S.R., 1971
Mircea M. – „Criminalistică”, Ed. fundaţiei „Chemarea” Iaşi, 1994, ediţia a II-a
Pop I. – „Drept procesual penal, Partea generate”, Tip. Naţională Cluj, 1974
Stancu E. – „Criminalistică”- vol. I şi II, Ed. Actami, Bucureşti, 1995
Suciu C. – „Criminalistica” Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1995
Turai C. – „Enigmele unor amprente”
Dosar nr. 146/1997, Judecătoria Dragomireşti, Maramureş
Dosar nr. 131/1998, Judecătoria Dragomireşti, Maramureş
Dosar nr. 295/2000, Poliţia Mun. Sighetu Marmatiei
Dosar nr. 844/1998, Judecătoria Dragomireşti, Maramureş
Dosar nr. 420/1997, Judecătoria Dragomireşti Maramureş
Dosar nr. 263/1997, Judecătoria Dragomireşti, Maramureş
Dosar nr. 0049/1998, Judecătoria Dragomireşti, Maramureş
Dosar nr. 768/1998, Judecătoria Dragomiresti, Maramureş
Dosar nr. 220/2000, Judecătoria Dragomireşti, Maramureş
Raport de expertiză nr. 110306/1997, al B.P. Dragomireşti, Maramureş
Preview document
Conținut arhivă zip
- Metodica Cercetarii Infractiunilor de Furt din Locuinte in Practica Organelor Judiciare ale Judetului Maramures.doc