Metodica Cercetării Infracțiunilor de Furt din Locuințe în Practica Organelor Judiciare ale Județului Maramureș

1. Ascultarea persoanei vătămate 15

Scopul ascultării persoanei vătămate 18

Ascultarea propriu-zisă

Evaluarea declaraţiilor

2. Ascultarea martorilor 18

Consideraţii generale

Scopul ascultării martorilor

Ascultarea propriu-zisă

Evaluarea rezultatelor ascultării

3. Ascultarea învinuitului sau inculpatului 22

Pregătirea ascultării

Tactica ascultării propriu-zise

Consemnarea declaraţiilor învinuitului sau inculpatului

CAPITOLUL IV. ALTE ACTIVITĂŢI TACTICE 26

1. Percheziţia la domiciliul persoanelor suspecte 26

Scopul efectuării percheziţiei

Pregătirea percheziţiei

Efectuarea percheziţiei

Fixarea rezultatelor percheziţiei

2. Prezentări pentru recunoaşterea persoanelor 32

Reconstituiri

Prezentări pentru recunoaşterea persoanelor

Reconstituirea

3. Expertizele. Identificarea persoanelor după urmele de mâini, picioare şi traseologice pentru identificarea instrumentelor utilizate 37

Consideraţii generale

Identificarea infractorilor după urmele de mâini

Expertiza urmelor de picioare

Expertiza urmelor instrumentelor utilizate în comiterea furturilor

4. Identificarea şi prinderea infractorilor 44

Identificarea persoanelor după semnalmentele exterioare

Identificarea persoanelor după voce şi vorbire

Identificarea persoanelor după scris

Identificarea persoanelor după modul de operare

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 48

CAPITOLUL I. INTRODUCERE

1. Furtul şi clasificarea furturilor.

Furtul sub diversele sale forme, se numără printre cele mai vechi fapte îndreptate împotriva patrimoniului, pedepsite de legile din toate timpurile, datorită atât pericolului sau social cât şi frecvenţei cu care a fost şi este săvârşită . Astfel, infracţiunea de furt o întâlnim în cele mai vechi legi romaneşti, precum şi în legile din toate timpurile. La vechimea şi permanenta ei specializare, se poate adăuga şi ponderea crescută pe care o deţine în comparaţie cu alte infracţiuni contra patrimoniului, cum ar fi pirateria sau gestiunea frauduloasă .

În legislaţia noastră penală furtul, tâlhăria precum şi celelalte infracţiuni contra patrimoniului, sunt incriminate în doua titluri distincte (III, IV) din partea specială a Codului Penal, după cum privesc proprietatea publică sau privată.

După locul de săvârşire, natura şi modul de operare, furtul cunoaşte forme variate, care se pot totuşi ordona în câteva categorii mai cunoscute prin frecventa lor, ca: furtul din locuinţe, furtul din buzunare, furturile din tren, furturile din şi de imobile precum şi alte categorii: furturi de la persoane adormite, furtul săvârşit de la garderobele sălilor de spectacole, furtul din hoteluri, etc.

In funcţie de caracteristicile diferitelor categorii de furt, ştiinţa criminalisticii elaborează şi metodica corespunzătoare de investigate.

2. Consideraţii generale privind furtul din locuinţe.

Furtul din locuinţe se săvârşeşte de cele mai multe ori în cele mai diverse şi neaşteptate forme, principala preocupare a hoţilor fiind aceea de a nu fi observaţi sau surprinşi în momentul comiterii faptei.

Autorul procedează la o anumită pregătire a furtului, în sensul cunoaşterii locului în care intenţionează să opereze, a numărului de persoane care locuiesc şi a programului lor de activitate, a obiceiurilor casei în general.

În cazul furtului din apartamentele situate în blocuri, care în prezent deţine o anumită pondere, autorii îşi îndreaptă atenţia spre apartamentele locuite de un număr mic de persoane, uşor de stabilit, pe baza listelor de plată a întreţinerii afişate la intrarea în blocuri, precum şi după posibilităţile materiale ale locatarilor, potrivit meseriei sau profesiei exercitate.

Din locuinţele aflate în imobilele mari cu mai multe apartamente, furturile se comit de obicei ziua, când locatarii sunt la lucru. Timpul de noapte este preferat când locuinţa se află într-un loc mai izolat, departe de zonele populate ale localităţilor.

Informaţii despre situaţia materială a posibilelor victime sunt obţinute de infractori de la diverse persoane aflate în apropierea celor vizaţi: personal de serviciu al blocurilor, de la copii sau chiar profitând de o anumită naivitate a celor vizaţi, care primesc în casa persoane străine. Un caz elocvent în acest sens este cel în care o anumită persoană pătrunde în apartamentul cuiva sub diverse pretexte: vinderea unor produse, etc. În timpul discuţiilor infractorul pune în ceaşca de cafea sau paharul de suc al gazdei anumite substanţe (Diazepam, Ciclobarbital). În urma acestei fapte, gazda adoarme şi infractorul fură din locuinţă tot ceea ce-şi doreşte.

În literatura de specialitate, îndeosebi în cea occidentală, furturile săvârşite prin pătrunderea în locuinţe, de regulă fără violenţă, sunt denumite convenţional „furturi de buna-ziua” sau „furturi de bună-dimineaţa”. Caracterele după care se încadrează un furt la cele de „buna dimineaţa” sunt: în nopţile de vară, când geamurile apartamentelor de la parter sunt deschise, infractorul trecând pe acolo la o ora târzie, cam între ora 2 şi 4, spune în geam „buna dimineaţa”. Daca nu i se răspunde va intra în apartament şi va fura .

Un alt exemplu este „furtul prin descoperire” în care autorul sună la uşă şi dacă nu-i răspunde nimeni intră în locuinţă. „Furtul prin falsa calitate” este cel prin care anumite persoane pătrund în locuinţă prin natura profesiei .