Microurme

Criminalistul român C. Turai este de părere că specialistul criminalist trebuie să aibă „răbdarea şi intuiţia unui mare artist”

Pentru o mai bună soluţionare a cauzelor penale, aplicarea regulilor de drept nu este suficientă, astfel încât pentru conturarea obiectului probaţiunii „trebuie să se recurgă la diverse metode ştiinţifice de investigare a realităţii, precum şi la regulile tactice de efectuare a unor acte procedurale.

Momentul apariţiei noii ştiinţe judiciare a fost în urmă cu un secol” , atunci când Hans Gross, fondatorul ei, a editat „Manualul judecătorului de instrucţie în sistemul criminalisticii”.

„Apariţia criminalisticii, a fost favorizată de progresul realizat în domeniile cunoaşterii umane” , şi datorită perioadei în care modurile de luptă împotriva criminalităţii au devenit insuficiente faţă de numărul infractorilor care deveniseră, şi ei, mai riguroşi, mai meticuloşi şi care foloseau noi metode şi mijloace de operare.

Criminalistica are rolul de a asigura o bună pregătire profesională a tuturor celor care urmează să îşi desfăşoare activitatea în domeniul juridic, în special al organelor de urmărire penală, deoarece ea stabileşte metodele şi mijloacele pentru prevenirea infracţiunilor, identificarea făptuitorului/făptuitorilor şi aflarea adevărului, pornind de la datele pe care le furnizează diferitele ştiinţe şi organele de urmărire penală.

Criminalistica este considerată a fi „ştiinţa contra crimei”, deoarece deţine o structură complexă, compusă din următoarele ramuri distincte:

1.„Tehnica criminalistică - care cuprinde totalitatea metodelor tehnico-ştiinţifice de descoperire, fixare, ridicare şi examinare a urmelor;

2.Tactica criminalistică - cuprinde regulile de organizare şi desfăşurare a activităţii de urmărire penală şi de judecată” ;

3.Metodologia criminalistică - cuprinde recomandarea mijloacelor de cercetare a infracţiunilor.

Se poate afirma faptul că, criminalistica asigură conţinutul activităţii de investigaţie, cercetare şi expertiza criminalistică, precum şi îndeplinirea sarcinilor ce revin tuturor organelor de urmărire penală.

Criminalistica presupune o serie de legături şi cu alte domenii sau ştiinţe şi anume:

1.Dreptul procesual penal - prin finalitatea activităţii criminalistice ;

2.Dreptul penal - criminalistica este un mijloc de realizare a politicii penale;

3.Criminologia - prin furnizarea de date rezultate din activităţile criminalistice;

4.Chimia - prin adaptarea metodelor şi mijloacelor folosite în chimie, în special pentru analiza microurmelor descoperite la locul faptei;

5.Fizica - prin preluarea unora dintre metodele şi mijloacele tehnice specifice fizicii, de exemplu folosirea lupei de mână sau a unor aparate optice complicate în tehnica criminalistică;

6.Biologie - pe baza examinării urmelor de natură organică, criminalistul primeşte o serie de date valoroase referitoare la făptuitor;

7.Medicina legală - o mare parte din activitatea de investigare se realizează de către medicul legist şi expertul criminalist;

8.Psihologia şi psihiatria judiciară;

9.Informatica - sistemul de indentificare a amprentelor digitale, folosirea bazei de date internaţionale pentru identificarea şi prinderea suspecţilor de infracţiuni, etc.

Procesul criminalistic include:

-Activităţi premergătoare participării la locul faptei;

-Întreprinderea de acţiuni iniţiale la locul faptei;

-Strategii de cercetare la locul faptei;

-Realizarea cercetării la locul faptei;

-Evaluarea probelor descoperite la locul faptei;

-Examinări suplimentare;

-Interpretarea şi raportarea constatărilor de la locul faptei;

-„Examinarea, testarea şi evaluarea corespunzătoarea a cazului;

-Interpretarea rezultatului examinărilor şi testelor;

-Realizarea raportului şi interpretarea rezultatelor”

„Cercetarea la faţa locului este o activitate complexă, de durată, care solicită exactitate, calm, perseverenţă, prudenţă, efort şi uneori, chiar sacrificii, pentru realizarea scopului pe care-l urmăreşte”

Cercetarea la faţa locului parcurge două faze:

-Faza statică - este constatarea stării de fapt, fără atingerea sau schimbarea poziţiei, a urmelor şi mijloacelor materiale de probă

-Faza dinamică - examinarea in detaliu şi în mişcare a tuturor urmelor şi mijloacelor de probă