Moștenirea Testamentară

INTRODUCERE

Potrivit art.650 C.civ. patrimoniul succesoral se poate transmite nu numai în temeiul legii (la persoanele, în ordinea şi în cotele determinate de lege), dar şi în temeiul voinţei celui care lasă moştenirea, manifestată prin testament, caz în care moştenirea (devoluţiunea ei) este testamentară.

Este posibilă şi coexistenţa moştenirii legale cu cea testamentară. Codul nostru civil nu a păstrat principiul roman al incompatibilităţii moştenirii testamentare cu cea legală (nemo părtini testatus părtini intestatus decedere potest), permiţând - iar dacă există moştenitori legali rezervatari impunând chiar - coexistenţa moştenirii legale cu cea testamentară.

Rezultă că, deşi se poate afirma că în dreptul nostru moştenirea legală este regula şi constituie dreptul comun în materia transmiterii patrimoniului succesoral, ea poate fi înlăturată - în tot sau în parte - în condiţiile sau în limitele prevăzute de lege, prin testamentul lăsat de de cuius.

Aceasta înseamnă că legea consacră principiul libertăţii testamentare, libertate la care nu se poate renunţa, în sensul că orice persoană capabilă este liberă de a lăsa (sau a nu lăsa) un testament şi de a dispune, pe această cale, de patrimoniul său pentru caz de moarte (morţiş causa}. În dreptul nostru, libertatea testamentară nu este absolută, legea prevăzând imperativ anumite îngrădiri, cea mai importantă fiind instituţia rezervei succesorale prevăzută în favoarea unor moştenitori legali şi care este sustrasă actelor liberale ale celui care lasă moştenirea, fie că este vorba de liberalităţile făcute în timpul vieţii (donaţii), fie pentru cauză de moarte (legate).

CAPITOLUL I

REGULI GENERALE CU PRIVIRE LA MOŞTENIREA TESTAMENTARĂ

1.1. Noţiunea de testament. Condiţii de validitate.

1.1.1. Definiţia, caracterele juridice şi cuprinsul testamentului

Potrivit art.1036 C.civ." Orice persoană ce se îtemeiază pe un testament trebuie să dovedească existenţa şi conţinutul lui în una din formele prevăzute de lege După cum rezultă din această definiţie, coroborată cu alte dispoziţii legale, testamentul este un act juridic unilateral, solemn, esenţialmente personal şi revocabil.

Caractere juridice

a) Testamentul este un act juridic deoarece cuprinde manifestarea de voinţă a testatorului cu intenţia de a produce efecte juridice şi, ca atare, pentru a fi valabil, trebuie să îndeplinească condiţiile de fond (consimţământul neviciat, capacitate, obiect şi cauză) prevăzute de lege pentru orice act juridic şi cele specifice liberalităţilor. Testamentul, ca act juridic, este unilateral: voinţa testatorului este producătoare de efecte, indiferent de atitudinea legatarului şi înainte de acceptarea de către el a legatului: legatul se dobândeşte din momentul deschiderii moştenirii prin actul unilateral al testatorului, dacă legatarul nu renunţă la legat. Prin urmare, acceptarea legatului nu trebuie confundată cu acceptarea necesară în vederea încheierii unui contract. Cele două acte - testamentul şi acceptarea legatului sau a altor dispoziţii testamentare (de exemplu, execuţiunea testamentară) - sunt acte unilaterale distincte, cu efecte proprii fiecăruia şi nu se unesc în sensul formării unui act juridic bilateral (contract).

b) Testamentul este un act juridic esenţialmente personal, în sensul că nu poate fi încheiat prin reprezentare sau cu încuviinţarea ocrotitorului legal, în măsura în care o persoană are capacitatea de a testa, o poate face exclusiv personal, iar dacă nu are această capacitate nu o poate face prin reprezentare sau cu încuviinţarea altor persoane. Chiar dacă testatorul primeşte consultaţii de specialitate de la o altă persoană (de exemplu, avocat) în vederea redactării testamentului, el trebuie să exprime voinţa sa personală.

Din caracterul personal (şi revocabil, unilateral) al testamentului, mai rezultă şi caracterul lui individual, în sensul necesităţii ca el să exprime voinţa unei singure persoane; două sau mai multe persoane,nu pot dispune prin acelaşi testament ,una în favoarea celeilalte sau în favoarea unui terţ.