Munca prin agent de muncă temporară

Capitolul I

DREPTUL MUNCII-RAMURĂ DE DREPT

1.1.Semnificația termenului „muncă”

Dreptul muncii este inseparabil legat de muncă, aflată, la rândul ei, în osmoză cu existența individuală și socială. Munca reprezintă o necesitate sub aspect social. Însă, indiscutabil, munca are - în afara vocației de a crea noi valori - si un rol formativ important asupra personalității umane.

Termenul, provenit din limba slavonă - monka, are mai multe sensuri.

Un prim sens, principal, este acela de activitate productivă (a presta o muncă eficientă, importantă), dar și de rezultatul acestei activități (o muncă reușită, de succes).

Al doilea sens, secundar, este de loc de muncă (a avea o muncă, un serviciu, o slujbă), dar și ansamblul lucrătorilor.

Manuală sau intelectuală, munca reprezintă o necesitate vitală, sursă de existență, mijloc de realizare a marilor opere de artă, instrument de implinire și afirmare a personalității umane.

Criza socială generată de apariția și dezvoltarea șomajului ne arată că munca este un factor de socializare de neînlocuit.

Viața omului este de neconceput fără muncă. Omul, prin muncă, se reintregrează în societate, se afirmă printre semeni, se realizează din punct de vedere material și spiritual, creează premisele dezvoltării generațiilor viitoare .

In dicționarul general al limbii române, munca este definită astfel: „activitățile fizice sau intelectuale îndreptate spre un anumit scop, activități în procesul cărora omul modifică și adaptează lucrurile din natură, pentru satisfacerea trebuințelor sale ”.

In pofida denumirii sale, dreptul muncii nu privește orice formă de muncă, ci numai pe cea subordonată, el reglementând situația celui ce muncește în favoarea și sub autoritatea altuia, în schimbul unui salariu.

In același timp, obiectul său nu se limitează la relațiile de muncă propriu-zise, ci el se referă și la acele raporturi juridice conexe (formarea profesională, partenerii sociali, securitatea și sănătatea în muncă, jurisdicția muncii) .

Totodată, dreptul muncii nu are în vedere munca personală, pentru sine și nici pe cea independentă sau a liber profesioniștilor. Desfășoară activități economice independente persoanele fizice și asociațiile familiale, autorizate în temeiul Legii nr. 300/2004 .- abrogat de oug 44/2008.

Prin acte normative speciale sunt reglementate o serie de profesiuni din care unele exclusiv liberale, astfel:

- expert contabil și contabil autorizat;

- notar public;

- avocat;

- medic veterinar;

- auditor financiar;

- persoanele autorizate să realizeze și să verifice lucrările de specialitate în domeniile cadastrului, geodeziei și cartografiei;

- executor judecătoresc;

- arhitect;

- asistent medical și moașă;

- medic dentist, medic, farmacist;

- mediator.

Munca subordonată opusă muncii pentru sine ori celei independente este munca prestată de o persoană fizică pentru un beneficiar persoană juridică sau fizică sub autoritatea acestui din urmă. Este cazul celei indeplinite de salariați, ca urmare a incheierii contractului individual de muncă, demnitari, diplomați, militari.

De asemenea, este muncă subordonată, cea prestată de voluntari, în temeiul contractului de voluntariat potrivit Legii nr. 195/2001 , precum și cea, consecință a unor obligații legale, de pildă, de :

- persoanele care execută sau prestează o muncă neremunerată în folosul comuntății;

- persoanele apte de muncă din familiile pentru care se asigură un venit minim garantat, obligate să presteze lunar diverse activități intr-un volum de cel mult 72 de ore .