Notiunea si Sistemul Procesului Civil si ale Dreptului Procesual Civil

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Aceasta licenta trateaza Notiunea si Sistemul Procesului Civil si ale Dreptului Procesual Civil.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 99 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Ion Dogaru, Popescu Valentin

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 10 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

Capitolul I. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND
JUSTIŢIA ÎN STATUL DE DREPT 4
Capitolul II. PROCESUL CIVIL, MIJLOC DE REALIZARE A
JUSTIŢIEI ÎN PRICINILE CIVILE
Secţiunea I CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA JUSTIŢIEI
ŞI SARCINILOR EI 11
Secţiunea a II-a. ACTUL JURISDICŢIONAL 14
§ 1. Criteriul formal 15
§ 2. Criteriul funcţional 17
§ 3. Criteriul organic 18
Secţiunea a III-a. DEFINIREA PROCESULUI CIVIL 20
Capitolul III DREPTUL PROCESUAL CIVIL ÎN SISTEMUL
DREPTULUI ROMÂNESC
Secţiunea I. NOŢIUNEA DREPTULUI PROCESUAL CIVIL 25
Secţiunea a II-a. OBIECTUL DREPTULUI PROCESUAL CIVIL 31
Secţiunea a III-a. NATURA DREPTULUI PROCESUAL CIVIL 34
Secţiunea a IV-a. LEGĂTURA DREPTULUI PROCESUAL CIVIL
CU ALTE RAMURI DE DREPT 36
§1. Dreptul procesual civil şi dreptul constituţional 37
§2. Dreptul procesual civil şi dreptul material civil 38
§3. Dreptul procesual civil şi dreptul administrativ 39
§4. Dreptul procesual civil şi organizarea judecătorească 41
§5. Dreptul procesual civil şi dreptul comercial 41
§6. Dreptul procesual civil şi dreptul procesual penal 43
Secţiunea a V-a. IZVOARELE DREPTULUI PROCESUAL CIVIL 46
§1. Constituţia 46
§2. Legile 48
§3. Alte acte normative subordonate legii 52
§4. Practica judiciară 52
Capitolul IV NORMELE DE PROCEDURĂ CIVILĂ
Secţiunea I. CONSIDERAŢII GENERALE. NOŢIUNE 55
Secţiunea a II-a. CLASIFICAREA NORMELOR DE
PROCEDURĂ CIVILĂ 56
§1. Funcţie de obiectul normelor 56
§2. Funcţie de sfera de aplicare a normelor 60
§3. Funcţie de caracterul conduitei pe care o prescriu 63
Secţiunea a III-a. ACŢIUNEA NORMELOR DE PROCEDURĂ CIVILĂ 69
§1. Dreptul procesual civil şi timpul 69
1.1. Normele de procedură civilă în timp 69
- evoluţia normelor procesuale civile în timp 69
- aplicarea normelor procesuale civile în timp 70
1.2. Reflectarea timpului în normele de procedură civilă 80
§2. Dreptul procesual civil şi spaţiul 82
2.1. Normele de procedură civilă în spaţiu 83
- sub aspect intern 83
- sub aspect internaţional 86
- Reunoaşterea hotărârilor străine 91
- Executarea hotărârilor străine 93
2.2. Reflectarea spaţiului în normele de procedură civilă 94
§3. Acţiunea normelor de procedură civilă asupra
persoanelor 95
Bibliografie 97

Extras din document

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND JUSTIŢIA

ÎN STATUL DE DREPT

Statul de drept este acela care asigură respectarea legii în întregul sistem de norme ale societăţii. a a a

Termenul de stat de drept a apărut în doctrina juridică germană, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca un principiu potrivit căruia statul nu poate acţiona decât în virtutea unei abilitări juridice, exerciţiul puterii se realizează prin competenţa instituită şi limitată prin drept.

Statul de drept se caracterizează prin faptul că înfăptuieşte domnia legii în întreaga lui activitate, fie în raporturile cu cetăţenii, fie cu diferitele instituţii sociale de pe teritoriul său. a a

Problema statului de drept apare, însă, şi mai complicată, ca urmare a faptului că statul, ca organizaţie instituţională, înzestrată cu suveranitate, a populaţiei unui teritoriu determinat, nu acţionează niciodată ca atare în relaţiile lui interne sau externe, ci prin intemediul diferitelor sale organe, cărora li se atribuie anumite competenţe, în funcţie de specificul activităţilor desfăşurate.

Această constatare este valabilă atât pentru aşa zisele "democraţii directe", cât şi pentru cele reprezentative.

S-a apreciat că democraţia directă este caracterizată ca un sistem de guvernământ în care poporul exercită puterea publică el însuşi, fără să recurgă la intermediul unui individ sau al unei grupări de indivizi. Această definiţie a democraţiei directe are mai mult o valoare teoretică decât practică, deoarece în cadrul ei chiar funcţia legislativă este exercitată de un organ: Adunarea populară, care se reuneşte periodic şi aceasta numai cu participarea acelor cetăţeni care au acest drept. Democraţia directă presupune o populaţie cu o serioasă educaţie cetăţenească, precum şi o opinie publică însufleţită de mult interes pentru bunul mers al treburilor obşteşti.

Democraţia indirectă sau reprezentativă - specifică acelor sisteme care se caracterizează prin faptul că puterea supremă în stat nu se exercită direct de către popor, ci prin intermediul unui parlament ales.

În aceste democraţii activitatea legislativă este înfăptuită prin intermediul parlamentului, activitatea executivă, prin cel al guvernului şi al organelor administraţiei de stat sau cele locale, iar activitatea jurisdicţională, de către instanţele judecătoreşti.

Într-un sistem democratic, organizat în parametrii democraţiei reprezentative, statul acţionează în mod obişnuit în relaţiile concrete prin trei mari categorii de organe:

-- aorganele legislative (parlamentul);

-- aorganele executive;

-- aorganele judecătoreşti.

Pentru a putea fi vorba de un sistem democratic real, de un stat de drept, nici unul dintre aceste organe nu va putea să îşi desfăşoare activitatea după bunul plac, ci numai iîn conformitate cu normele juridice prestabilite prin lege, în respectul necondiţionat al acestor aacte normative în vigoare şi al principiului separaţiei lor în activitatea pe care o desfăşoară. Cu alte cuvinte, fiecare categorie de organe îşi va realiza sarcinile strict în limitele competenţelor proprii, fără a i se permite ingerinţele nelegale în domeniul altei categorii de organe.

În acest fel se asigură independenţa în activitatea lor şi se respectă principiul separaţiei puterilor în stat, care are rolul de a garanta caracterul legal a funcţionării societăţii. Într-un asemenea cadru pot căpăta expresie plenară şi drepturile şi libertăţile omului, acceptându-se că valoarea supremă care trebuie protejată într-o societate este persoana umană. Tot astfel trebuie plasată şi înţeleasă şi independenţa justiţiei faţă de puterea legislativă sau puterea executivă. Prin folosirea mijloacelor legale se pot evita ingerinţe ale unor organe ale statului în domeniul şi peste competenţa altora, împiedicându-se, astfel, eventualele abuzuri.

Fisiere in arhiva (1):

  • Notiunea si Sistemul Procesului Civil si ale Dreptului Procesual Civil.DOC

Alte informatii

Lucrare de licenta prezentata in 2003, la Fac. de drept "Nicolae Titulescu" din Craiova, cu tema "Notiunea si sistemului procesului civil si al dreptului procesual civil".