Obligația legală de întreținere

Introducere

Obligaţia de întreţinere reprezintă îndatorirea unei persoane de a acorda altei persoane cele necesare traiului, în condiţiile în care aceasta se află în stare de nevoie. Starea de nevoie înseamnă că persoana în cauză nu îşi poate asigura existenţa, cu alte cuvinte nu îşi poate procura cele necesare traiului (hrană, îmbrăcăminte, medicamente, locuinţă, etc.) deoarece nu are deloc venituri sau nu are venituri îndestulătoare, ori nu are economii sau bunuri de prisos pe care să le poată valorifica în vederea asigurării curente a întreţinerii.

Obligaţia de întreţinere se poate naşte din raporturile de căsătorie, precum obligaţia de întreţinere dintre soţi sau dintre foştii soţi. Aceasta se poate naşte de asemenea, şi din unele relaţii asimilate celor de familie, cum ar fi obligaţia de întreţinere a copilului celuilalt soţ cât timp este minor, în cazul în care părinţii fireşti sunt morţi, dispăruţi sau la nevoie, obligaţia de întreţinere a copilului luat spre creştere fără întocmirea formalităţilor legale pentru adopţie, cât timp copilul este minor, dacă părinţii fireşti sunt morţi , dispăruţi sau în nevoie.

Moştenitorii persoanei care a fost obligată la întreţinerea unui minor sau care i-a dat întreţinere fără a avea obligaţia legală să o facă sunt îndatoraţi sa-i acorde întreţinere acelui copil.

Datorită faptului că se bazează pe un fundament moral-etic, obligaţia de întreţinere impune celor care o incubă o sarcină grea şi dificilă.

În această lucrare, intitulată „Obligaţia legală de întreţinere” , am încercat sa conturez tot ceea ce este necesar pentru ca o persoană să înţeleagă cu uşurinţă atât drepturile cât şi obligaţiile pe care le avem noi, ca oameni , faţă de cei apropiaţi, precum şi măsurile care se iau în condiţiile în care aceste obligaţii nu sunt respectate. Aceste măsuri constând în intentarea de procese pentru plătirea pensiilor alimentare în cazul copiilor minori sau a pensiei de întreţinere în alte cazuri expres prevăzute de lege.

Lucrarea este structurata în cinci capitole, astfel:

- capitolul I denumit sugestiv „Consideraţii introductive”, am definit noţiunea de obligaţia legală de întreţinere, am arătat fundamentul şi caracterele generate ale obligaţiei de întreţinere, condiţiile în care există obligaţiei de întreţinere şi persoanele între care există obligaţia legală de întreţinere;

- capitolul II intitulat „Obligaţia de întreţinere dintre soţi „ s-a prezentat ipotezele în care soţii îşi datorează întreţinere, s-a arătat data de la care se datorează obligaţia de întreţinere dintre soţi, obiectul şi cuantumul acesteia, felul şi modalităţile de executare a ei şi cazurile în care încetează plata ei.

- capitolul III intitulat „Obligaţia de întreţinere între foştii soţi” arata rațiunea pentru care foştii soţi îşi datorează întreţinere, s-a arătat data de la care se datorează întreţinere între foştii soţi, cuantumul acesteia, felul şi modalităţile de executare a ei şi cazurile în care încetează plata ei.

- capitolul IV denumit „Obligaţia de întreţinere dintre părinţi şi copii” detaliază obligaţia de întreţinere dintre părinţi şi copii, arătând bineînțeles cuantumul acesteia, felul şi modalităţile de executare a ei şi cazurile în care încetează plata ei.

- capitolul V intitulat „Alte persoanele între care există obligaţia legală de întreţinere”, prezintă așa cum reiese şi din titlu alte categorii de persoanele între care poate exista obligaţia legală de întreţinere.

Lucrarea se încheie cu prezentarea concluziilor.

Capitolul I Consideraţii introductive

1.1. Noţiunea şi fundamentul obligaţiei de întreţinere

Noţiunea de „obligaţie” s-a format pe baza unei îndelungate evoluţii, în procesul de tranziţie de la societatea gentilică la societatea politică.

În legătură cu originea obligaţiei s-au formulat mai multe teorii.

Potrivit primei teorii, obligaţia nu s-a născut între indivizi ci între ginţi, deoarece pater familias nu putea să aibă raporturi juridice cu cei aflaţi sub puterea sa.

S-a mai spus că sunt obligaţii care au precedat apariţia contractului şi care sunt născute din raporturi de rudenie sau din legături religioase, fiind astfel obligaţii precontractuale sau statuare .

Alţii, pornind de la obiceiurile unor popoare primitive, unde cel ce a primit un dar, are datoria de a face la rândul lui un alt dar, găseşte în acest obicei originea unui tip special de obligaţii .

Alţi autori arată că originea obligaţiei trebuie căutată în practicile magice sau religioase ale romanilor. S-a pornit astfel de la legământul făcut de o persoană, prin jurământ sau de la practica înscrierii numelui unei persoane pe o tăbliţă care era abandonată zeilor şi astfel, în virtutea unui ritual, promisiunea făcută devenea obligatorie.

S-a mai susţinut că originea obligaţiei trebuie căutată în delicte.

Totuşi delictele nu dădeau loc prin ele însele decât la un drept de răzbunare. De abia mai târziu a apărut înlocuirea dreptului de răzbunare cu o despăgubire.

Există, deci, multe teorii cu privire la originea obligaţiei, pe cât de multe, pe atât de diverse.