Obligăția Profesională a Comerciantului de Înmatriculare și Publicităte prin Registrul Comerțului

OBLIGĂŢIA PROFESIONALĂ A COMERCIANTULUI DE ÎNMATRICULARE ŞI PUBLICITĂTE PRIN REGISTRUL COMERŢULUI

Capitolul I Noţiuni introductive

1.1Noţiuni generale despre obligăţiile profesionale ale comercianţilor

OBLIGĂTIVITATEA ÎNREGISTRĂRII ÎN REGISTRUL COMERŢULUI

Calitatea de comerciant implică un statut juridic diferit de cel al necomercianţilor, cu consecinţe deosebite asupra raporturilor juridice la care participă.

În interesul bunei desfăşurări a activităţii comerciale şi a protejării intereselor participanţilor la această activitate, legea instituie anumite obligăţii pentru comercianţi, considerate obligăţii profesionale ale comercianţilor.

Astfel, înainte de începerea comerţului, comerciantul este obligăt să ceară înmatricularea în Registrul Comerţului, iar în cursul exercitării şi la încetarea comerţului, să ceară înscriere în acelaşi registru a menţiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este prevazută de lege.

Obligătivitatea ţinerii registrelor

Orice comerciant este obligăt să ţină anumite registre comerciale, în care să se consemneze toate operaţiile comerciale.

Registrele obligătorii pentru comercianţi sunt: registrul jurnal, registrul inventar şi registrul copier (Legea contabilităţii).

În practica comercială sunt folosite în afără registrelor obligătorii si registre facultative cum sunt: registrul cartea mare, registrul de casă, registrul scadenţar, registrul de mărfuri, registrul de facturi.

În afără acestora, S.A şi S.C.A. trebuie să ţină un registru al acţionarilor, un registru al şedinţelor şi deliberărilor adunării generale, al consiliului de administraţie, un registru al cenzorilor, un registru al acţiunilor, un registru al obligăţiunilor (Legea nr.31/1990 modificată).

În registrul jurnal se trec analitic şi cronologic, zi după zi, toate operaţiunile îndeplinite de societate, încasările şi plăţile în legatură cu acestea, iar lună după lună sumele întrebuinţate pentru cheltuieli personale ale societăţii, când ele sunt admise de actul constitutiv.

În registrul inventar, comerciantul va înscrie în fiecare an, toate bunurile mobile şi imobile, creanţele şi datoriile sale, atât cele civile cât şi cele comerciale rezultate prin inventariere.

Bunurile şi creanţele se evaluează după valoarea lor reală în momentul înscrierii, calculându-le după preţul lor la încheierea exerciţiului anual la care se referă inventarul. Situaţia exactă a patrimoniului societăţii şi realitatea beneficiilor se stabileşte prin efectuarea bilanţului operaţiunilor anuale şi a contului de profit şi pierderi.

În registru copier se trece în ordine cronologică şi în întregime conţinutul corespondenţei trimisă de societate, cât şi corespondenţa primită în exerciţiul comerţului său.