Organizarea Administrației Publice Locale în România

CONSIDERAŢII GENERALE

Administraţia publică are ca scop realizarea unor interese generale ale statului sau ale unei colectivităţi distincte, recunoscută ca atare de stat. Administraţia publică se realizează atât de autorităţi ale puterii executive, cât şi de autorităţi ale administraţiei publice care nu fac parte din sistemul puterii executive, dar fac parte din administraţia publică locală (consiliile locale, primarii, consiliile judeţene).

Obiectul acestei lucrări este tocmai analiza activităţilor specifice administraţiei publice la nivelul colectivităţilor locale, mai bine zis modul în care este organizată şi funcţionează administraţia publică locală, modalităţile găsite de legiuitor pentru ca acest tip de administraţie să fiinţeze relativ independent, în limitele şi rigorile impuse de actele normative în vigoare; aspecte pe care dorim să le evidenţiem cât mai bine.

Scopul administraţiei publice este altruist, moral, nu urmăreşte un profit material, ci serveşte interesul general, pe când mobilul normal al activităţilor particularilor este realizarea unui avantaj personal, câştig material, o reuşită umană.

Pentru satisfacerea interesului public este necesară o activitate organizată conform legii de către puterea de stat, astfel încât toate serviciile publice care desfăşoară o activitate continuă pentru realizarea puterii de stat este organizată potrivit legii, în care sunt angrenate serviciile administrative care desfăşoară activitatea în numele administraţiei.

Această activitate care este realizată de grupuri de funcţionari publici pentru satisfacerea nevoilor şi intereselor altor grupuri sociale, nu se poate face fără a se ţine cont de dimensiunea socială a faptului administrării, oricât de specializat ar fi domeniul în care se realizează sau oricât de complex ar fi echipamentul tehnic utilizat.

Termenul de administraţie derivă din latinescul „administrare care înseamnă a servi şi este în legătură cu cuvântul magister care îl desemnează pe stăpân, căruia i se subordonează servitorul şi pe care acesta trebuie să-l slujească” .

De aici putem trage concluzia că, noţiunea de administraţie este mai largă decât aceea pe care trebuie să o definim şi anume, administraţia publică. Acest lucru se datorează faptului că administraţia publică este un gen de administraţie diferit de administraţia particulară. Aceste două genuri de administraţie, administraţia publică şi cea particulară au în conţinutul lor mai multe genuri. Va fi necesar ca să ne folosim în continuare de noţiunea generală care scoate în evidenţă trăsăturile comune tuturor genurilor de administraţie care ne vor oferi deosebirile dintre administraţia publică şi administraţia particulară, precum şi posibilitatea de a sublinia particularităţile diferitelor specii ale celor două genuri de administraţie la care ne-am referit.

Noţiunea de „administraţie” va fi interpretată permanent cu toate semnificaţiile sau etapele parcurse astfel:

• perioada în care o persoană executivă îndeplineşte o funcţie de stat;

• ştiinţa şi arta de conducere a afacerilor politice sau private în mod eficient;

• ansamblul de activităţi care permite menţinerea ordinii publice şi satisfacerea unor nevoi de ordin general;

• acţiunea de aplicare a politicilor guvernelor aflate în exerciţiu la un moment dat;

• ansamblul instituţiilor ce asigură îndeplinirea funcţiilor statului conţinute în prevederile Constituţiei;

• existenţa unui aparat de sat a cărui organizare este dependentă de regimul politic existent, dar care în acelaşi timp se separă de politic pentru a exercita propriile sale funcţii şi anume:

• activitatea de organizare e executării şi de executare în concret cu legea;

• aplicarea legii;

• prestarea de servicii pentru populaţie;

• realizarea raporturilor dintre administraţia publică şi cei administraţi.