Organizații mondiale, regionale și subregionale cu atribuții în domeniul protecției mediului

INTRODUCERE

Marile probleme ale lumii de azi nu pot fi rezolvate în mod unilateral, numai de către unele state, datorită faptului că problemele cu care ne confruntăm au un caracter transfrontalier, afectând concomitent mai multe state. În cadrul unor activităţi precum comerţul internaţional, protecţia mediului, lupta împotriva SIDA, ori chear în cazul unui conflict armat , pentru a putea găsi soluţii acceptabile pentru toate părţile implicate şi care totodată să conducă şi la o eficientizare a eforturilor făcute este evident necesară cooperarea multilaterală a unor diverse instituţii guvernamentale şi neguvernamentale din diferite state, din ce în ce mai mult în condiţiile globalizării. Statele au tendinţa de a se uni, formând astfel instituţii regionale şi mondiale, pentru a se autoproteja împotriva ameninţărilor comune cărora trebuie să le facă faţă. Frontierele, mările şi oceanele care le despart nu pot să izoleze însă statele şi nici să le protejeze de ameninţările la adresa securităţii lor, care pot fi doar ţinute sub un control precar şi relative datorită unui efort colectiv. O mare problemă care se abate asupra tuturor popoarelor este reprezentată de poluarea mediului înconjurător, prin poluare se înţelege modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente străine, numite poluanţi, ca urmare a activităţii omului şi care provoacă prin natura lor, prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii. (Conferinţa Mondială a Organizaţiilor Naţiunilor Unite, Stockholm,1972). Poluarea mediului a apărut o dată cu omul, dar s-a dezvoltat şi s-a diversificat pe măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre importantele preocupări ale specialiştilor din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale statelor şi guvernelor, ale întregii populaţii a pământului. Aceasta , pentru că primejdia reprezentată de poluare a crescut şi creşte neîncetat, impunând măsuri urgente pe plan naţional şi internaţional, în spiritul ideilor pentru combaterea poluării. Problema combaterii poluării şi a stabilizării factorilor cu impact deosebit asupra mediului înconjurător şi chear asupra continuării în bune condiţii a vieţii pe întreaga suprafaţă a Terrei, au făcut ca statele să colaboreze între ele pentru rezolvarea acestora. Lucrarea este structurată în trei capitole, primul capitol face referire la cooperarea instituţională internaţională iar celelelte două capitole vizează organizaţiile mondiale, regionale şi subregianale cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului. Debutul primului capitol face trimitere la câteva aspecte generale privind cooperarea internaţională în domeniul protecţiei mediului subliniind faptul că pe lângă legea internă a fiecărei ţări , un rol important în acest domeniu revine tratatelor internaţionale şi cooperării dintre state. Cooperarea internaţională multilaterală constitue fundamentul unui sistem mondial stabil. Cooperarea internaţională pleacă de la nevoia dezvoltării şi protejării mediului, lucru ce nu poate fi realizat decât prin parteneriatul naţiunilor lumii. Conştientizarea pericolului degradării , distrugerii elementelor mediului a înscris atât la nivel naţional cât şi mondial , protecţia şi conservarea mediului printre priorităţile umanităţii. Instituirea unei colaborări internaţionale în domeniul protecţiei mediului este o necesitate, iar dreptul internaţional reprezintă principalul instrument de colaborare bilaterală, regională si planetară a statelor si organismelor internaţionale in vederea identificării unor forme şi modalităţi care să contribuie la prevenirea poluării si protecţia mediului ambient.

Un prim factor care a acţionat în asemenea direcţie a fost caracterul ”transfrontalier” al multor forme de poluare. Ideea că nici unul din componentele mediului nu cunosc frontiere, s-a generalizat, prin Declaraţia de la Stockholm care prevede obligaţia universală a statelor ca prin activităţile desfăşurate în limitele teritoriului său sub jurisdicţia lor , “să nu producă pagube mediului altor state sau în zone ce nu ţin de nici o jurisdicţie”. Dar , nu numai impactul transfrontalier al poluării componentelor de mediu a determinat cooperarea dintre state, ci şi necesitatea adoptării unor acţiuni conjugate pentru protecţia unor astfel de coponente asupra cărora două sau mai multe state îşi exercită suveranitatea şi jurisdicţia, prin elaborarea, aplicarea şi controlul unor reglementări adecvate, împreună cu adoptarea în comun a unor măsuri de ordin tehnic, economic şi financiar corespunzătoare.

Un alt motiv pentru care cooperarea internaţională a fost cerută este reprezentat de nevoia conservării şi protejării unor elemente de mediu care nu sunt supuse jurisdicţiei naţionale a unui stat – fundul mărilor şi a oceanelor, situate dincolo de zonele naţionale şi care formează “patrimonial comun al umanităţii.”