Particularitățile contractului comercial de transport internațional

Introducere

Actualitatea cercetării. Deplasarea mărfurilor de la producător la cumpărător și cumpărătorii din altă țară este asigurată prin cointractul de transport internațional. Contractul de transport internațional de mărfuri are următoarele caractere juridice: este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, este comutativ, consensual, are un caracter real si un conținui economic.

Transportul de mărfuri si schimburile dintre țări se efectuează în conformitate cu o serie de convenții internaționale, unele încheiate la nivel guvernamental, altele — între organizatori sau întreprinderi de transport din fări diferite. Având caracter multilateral, aceste convenții reglementează domenii distincte de trasnsporturi (auto, maritim, aerian etc.)

Pe plan internațional au fost elaborate mai multe convenții pentru reglementarea transportului maritim. Astfel, în 1924 s-a încheiat la Bruxelles Convenția internațională pentru unificarea unor norme de drept privind conosamentul și care este cunoscută sub denumirea de Regulile de la Haga în 1968. Regulile de la Haga au fost modificate de Protocolul de la Bruxelles, devenind Regulile de Ia Haga-Visby. În 1978, sub auspiciile UNCITRAL, se adopta la Hamburg Convenția privind transportul de mărfuri pe mare, cunoscută sub denumirea Regulile de la Hamburg.

Conform prevederilor Regulilor de la Hamburg (art.2, pct.3) acestea se aplică numai contractelor de transport de mărfuri pe mare, constatate prin conosament, sau un document similar (booking no- ), cu excluderea contractului de charterparcy.

Convențiile internaționale menționate cuprind prevederi referitoare la conținutul conosamentului, la obligațiile cărăușului, reglementând, în special, răspunderea acestuia pentru avarierea sau pierderea mărfii, cazurile de limitare sau de exonerare de răspundere. Alte convenții internaționale elaborate în această materie sunt: Convenția de la Bruxelles din 1924, 1951, 1957 referitoare la limitarea răspunderii armatorilor; Convenția de la Bruxelles referitoare la cpmpetența penală în materie de abordaj și alte evenimente, din i952; Convenția de la Atena referitoare la transportul persoanelor și bagajelor pe mare din 1974; Convenția privind capacitatea navelor de la Londra, 1969; Convenția pentru ocrotirea vieții pe mare de la Londra, 1974; Convenția O.N.U. asupra transportului multimodal internațional de mărfuri de la Geneva din 1980 etc.

Scopul tezei: Scopul propus prin prezenta teză este realizarea unui salt calitativ al normelor ce reglementează Contractul internațional de Transport, prin propunerea de soluții la problemele de drept identificate ori dezbătute în doctrina de specialitate, sau prin conturarea unor de puncte de reper teoretice, pentru obținerea unor astfel de soluții.

Astfel, identificînd existența unor contradicții în cadrul dispozițiilor în materie, ori, pe alocuri chiar neconstituționalitatea unora dintre acestea, identificînd unele lacune legislative care au creat și creează încă dificultăți instanțelor judecătorești chemate să soluționeze litigiile în această materie, ne-am propus ca scop semnalarea și analiza acestora în cadrul lucrării, și avansarea unor opinii proprii, concretizate în propuneri de lege ferenda.

Baza metodologică a cercetării științifice: Suportul metodologic și teoretico-științific al cercetărilor efectuate îl constituie lucrările teoreticienilor în domeniul dreptului civil și în alte domenii ce tangențiază cu el, atât din țară, cât și de peste hotare, dintre care cei mai importanți au fost enumerați mai sus. Baza metodologică a investigației date o constituie pozițiile și direcțiile contemporane ale teoriei cunoașterii proceselor sociale și a fenomenelor juridice.

Baza metodologică conține un complex de metode analitice, de observație a evenimentelor și transformărilor în materia Contractului internațional de Transport, metode de comparație, principalul avantaj al acestei metode fiind îndreptarea spre căutarea comunului, ceia ce des se repetă în sfera dreptului civil, necesitatea comparării între sine a drepturilor și obligațiilor părților în Contractul internațional de Transport, metode de cercetare a documentelor și actelor civile, metode de inducție și deducție, metode de content-analiză și invent-analiză, metode de prognozare etc.

Studiul de față este realizarea combinării tehnicii de studiu investigativ cu un procedeu de cercetare cvadruplu.

Acestei afirmații îi corespunde metoda de cercetare sistemică. Aceasta se manifestă prin următorul fapt: unui paragraf din capitolul unu al lucrării îi corespunde altul din capitolul doi și trei. Un studiu finisat la adresa unui oarecare paragraf din capitolul unu, impunea, implicit, studiul paragrafului similar din capitolul doi.

De fapt nu a fost cercetat un capitol apoi altul, cum de obicei se obișnuește, ci toate au avut aceleași tempouri investigative.

A fost analizat un volum considerabil de material normativ-juridic din Republica Moldova, materiale vizând practica judiciară și practica aplicării dreptului. Baza normativă a cercetărilor o constituie: Constituția Republicii Moldova, Codul civil al Republicii Moldova, Codul feroviar al RM etc.