Particularitățile răspunderii penale a participanților la infracțiune

INTRODUCERE

O infracţiune poate fi săvârşită de una sau mai multe persoane. Practica a demonstrat că la comiterea unei fapte social periculoase pot coopera mai multe persoane, fiecare dintre ele aducând o contribuţie de natură diferită, morală sau materială, identică sau eterogenă, contribuţii ce se întrepătrund, concurând la săvârşirea faptei. Această activitate în comun este tratată de legea penală drept o formă specifică de activitate infracţională - participaţie.

Obiectul de cercetare îl formează activitatea participanţilor la infracţiunile comise de două sau mai multe persoane şi aspectele ce se află într-o strânsă dependenţă faţă de aceştia.

Scopul lucrării constă în cercetarea complexă a activităţii participanţilor la infracţiune prin prisma stabilirii temeiului şi limitelor răspunderii lor penale, elucidării particularităţilor acestei răspunderi, examinării practicii de calificare, precum şi argumentarea teoretică a corectitudinii sau incorectitudinii unor soluţii de ordin practic.

Reieşind din aceasta, un scop aparte al studiului îl constituie cercetarea aparatului categorial-ştiinţific, care se referă la problemele ce ţin de participanţii la infracţiune.

Structura tezei a depins de caracterul interdisciplinar al studiului, cercul de probleme abordate, materialele normative şi izvoarele literare utilizate. Teza de licenţă este alcătuită din introducere, trei capitole, concluzii şi bibliografie.

În Introducere este reflectată caracteristica generală a temei.

Capitolul I. Generalităţi privind participaţia penală

În acest capitol s-a întreprins cercetarea noţiunii şi naturii juridice a participaţiei. Detaliat au fost analizate condiţiile caracteristice ale acesteia.

Capitolul II. Participanţii la infracţiune

Cuprinde analiza minuţioasă a activităţii autorului (coautorului), organizatorului, instigatorului, complicelui.

Capitolul III. Particularităţile răspunderii penale a participanţilor la infracţiune

În acest capitol a fost cercetat temeiul răspunderii şi diferite aspecte caracteristice ce ţin de răspunderea penală a participanţilor la infracţiune.

În compartimentul Concluzii au fost formulate unele concluzii şi propuneri.

CAPITOLUL I: Aspecte generale privind participaţia penală

§ 1. Noţiunea participaţiei penale

În literatura de specialitate numărul de definiţii ale noţiunii de participaţie penală cu reflectarea diferitelor aspecte a depăşit cifra de o sută, însă cantitatea nu este şi un indiciu al calităţii ce ne-ar permite să credem că studierea acestui subiect se apropie de sfârşit.

Participaţia penală reprezintă o formă de realizare a pluralităţii de infractori.

Prin pluralitate de infractori se înţelege situaţia în care un număr (o formaţiune) de două sau mai multe persoane au săvârşit, prin eforturi conjugate, aceeaşi infracţiune. Aşadar, o singură infracţiune, având nu unul singur, ci doi sau mai mulţi subiecţi activi, semnifică, în esenţă, pluralitatea de infractori.

Pluralitatea de infractori se poate realiza sub trei forme: pluralitatea naturală (necesară), pluralitatea constituită (legală) şi pluralitatea ocazională (participaţia penală).

Pluralitatea naturală este o formă a pluralităţii de infractori ce apare în cazul unor infracţiuni care, prin natura lor, nu pot fi săvârşite decât de mai multe persoane. La această categorie se referă: dezordinile de masă (art.285 CP).

Faptele comise de o pluralitate naturală de subiecţi activi sunt reglementate prin norme cu caracter general ele fiind calificate şi sancţionate conform specificului fiecărei infracţiuni.

Caracteristic pluralităţii naturale de infractori este faptul că fiecare participant la săvârşirea infracţiunii este privit ca autor al infracţiunii alături de ceilalţi făptuitori şi răspunde de rezultatul produs.