Paternitatea Copilului din Căsătorie

INTRODUCERE

Până la adoptarea Codului familiei filiaţia a fost reglementată de Codul civil, în Titlul VII "Paternitatea şi filiaţiunea" (art. 286-308). Se făcea distincţia între filiaţia legitimă, bazată pe căsătorie, şi filiaţia naturală, când copilul se năştea dintr-o uniune care nu era consacrată prin căsătorie. În ceea ce priveşte filiaţia naturală, reglementarea se baza pe discriminarea între copilul din căsătorie (legitim) şi copilul din afara căsătoriei (născut natural fie din concubinaj, fie din adulter).

Totuşi, Codul civil prin art. 304 reglementează legitimarea copiilor naturali prin căsătoria subsecventă a părinţilor lor. Această inegalitate a fost înlăturată curmată odată cu adoptarea Codului familiei, care a consacrat principiul egalităţii în faţa legii a copilului din afara căsătoriei cu cel din căsătorie şi a reglementat modurile de stabilire a filiaţiei fără nici o discriminare.

În plus art. 44 din Constituţie consacră egalitatea în faţa legii a copiilor din căsătorie cu cei din afara căsătoriei.

În prezenta lucrare ne-am propus să analizăm din punct de vedere legislativ şi jurisprudenţiar filiaţia faţă de tată a copilului din căsătorie. Accentul cade mai mult pe vechea reglementare a Codului familiei pe care am parcurs-o în timpul facultăţii, făcând referiri şi la textele din Noul Cod civil, intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2012, făcând referiri şi la progresele legislative în materie, introduse prin dispoziţiile Legii nr. 288/2007.

După câteva consideraţii generale cu privire la noţiunea de filiaţie - definiţie, feluri, conţinut şi reglementare, - am analizat stabilirea paternităţii copilului din căsătorie precum şi acţiunea în tăgăduire a paternităţii.

CAPITOLUL I.

CONSIDERAŢII PRIVIND FILIAŢIA

1. Noţiunea de filiaţie şi felurile ei

În înţeles larg, filiaţia este legătura dintre o persoană şi descendenţii săi, ca urmare a descendenţei biologice. Cu alte cuvinte, filiaţia desemnează şirul neîntrerupt de persoane între care faptul naşterii a stabilit legătura de la părinte la copil. Această legătura de filiaţie, care uneşte în linie ascendentă, pe toţi cei care descend dintr-un autor comun se află la originea unor drepturi si obligaţii

În înţeles restrâns, filiaţia este raportul de descendenţă dintre un copil şi fiecare din părinţii săi. Dacă ne referim la noţiunea de filiaţie în sens restrâns, aceasta se poate aplica atât filiaţiei fireşti, cât şi filiaţiei din adopţie. în ambele cazuri, filiaţia apare ca legătură juridică dintre copil şi părintele său, după caz, firesc sau adoptiv. Între filiaţia firească şi cea din adopţie există însă şi deosebiri, care servesc la determinarea sau precizarea fiecăreia dintre ele.

În principiu, filiaţia-fapt natural, pe care legea 1-a transformat într-un fapt juridic având la bază o legătură biologică de sânge, poate fi dovedită cu orice mijloace de probă, însă uneori, stabilirea cu certitudine a acesteia întâmpină dificultăţi, deoarece unele fapte materiale, precum concepţia copilului, sunt imposibil de probat în mod direct şi nemijlocit al naşterii, mater semper est, filiaţia de tată rezultă din faptul concepţiei sau al procreatiei, fapt material care nu poate fi dovedit direct şi nemijloci.

Filiaţia prezintă mai multe forme, dintre care amintim:

a) filiaţia faţă de mamă se numeşte maternitate, iar filiaţia faţă de tată se numeşte paternitate;

b) după cum persoana s-a născut sau a fost concepută în timpul căsătoriei ori în afara căsătoriei, filiaţia este din căsătorie sau din afara căsătoriei.

Corespunzător filiaţiei din căsătorie şi aceea din afara căsătoriei există copii din căsătorie şi copii din afara căsătoriei. Astfel, conform art.53 C.fam sunt copii din căsătorie:

- copiii născuţi în timpul căsătoriei părinţilor, adică în perioada dintre momentul încheierii căsătoriei şi acela al terminării căsătoriei (încetarea prin decesul unui soţ, desfacerea căsătoriei prin divorţ şi defiinţarea căsătoriei în cazul nulităţii acesteia), indiferent dacă copilul a fost conceput în timpul căsătoriei sau înainte de încheierea acesteia; copilul născut în timpul căsătoriei nule se consideră din căsătorie, deoarece nulitatea căsătoriei nu produce nici un efect în privinţa copiilor (art.23 alin.2 C.fam).

- copiii concepuţi în timpul căsătoriei şi născuţi după încetarea, desfacerea sau desfiinţarea căsătoriei, dacă naşterea a avut loc înainte ca mama să fi intrat într-o nouă căsătorie; în cazul desfiinţării căsătoriei, aceasta, adică nulitatea căsătoriei nu are nici un efect în privinţa copiilor, care se consideră concepuţi în timpul căsătoriei, deşi aceasta este declarată nulă.

În categoria copiilor din afara căsătoriei, potrivit art.57 C.fam., intră următorii:

- copiii concepuţi şi născuţi din părinţi necăsătoriţi între ei;

- copiii concepuţi şi născuţi înainte de încheierea căsătoriei părinţilor lor;

- copiii concepuţi şi născuţi după desfacerea, desfiinţarea sau încetarea căsătoriei părinţilor.

Clasificarea filiaţiei din căsătorie şi din afara căsătoriei prezintă importanţă pentru modul de stabilire a acesteia, dar nu şi pentru situaţia legală a copilului. Într-adevăr, potrivit art.63 C.fam., copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită prin recunoaştere sau prin hotărârea judecătorească are faţă de părinte şi rudele acestuia, aceeaşi situaţie ca şi situaţia legală a unui copil din căsătorie Ca principiul constituţional, regăsit atât în Codul familiei (art. 62), cât şi în Noul Cod civil, adoptat prin Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 (art. 260) şi întărit şi de art. 7 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului , copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească are faţă de părinte şi rudele acestuia aceeaşi situaţie ca şi situaţia legală a unui copil din căsătorie. Filiaţia, indiferent că este din căsătorie sau din afara căsătoriei, constituie izvorul rudeniei fireşti, o categorie care cuprinde atât persoanele care prin naştere descind unele din altele, rudenia în linie dreaptă, cât şi persoanele care au un autor comun, rudenia în linie colaterală.