Patrimoniul național cultural al României

CAPITOLUL I

PATRIMONIUL CULTURAL NAŢIONAL AL ROMÂNIEI

SECŢIUNEA I. EVALUAREA RESURSELOR PATRIMONIULUI CULTURAL

Patrimoniul Cultural Naţional reprezintă ansamblul resurselor moştenite, identificate ca atare, indiferent de regimul de proprietate asupra acestora, şi care reprezintă o mărturie şi o expresie a valorilor, credinţelor, cunoştinţelor şi tradiţiilor aflate în continuă evoluţie; patrimoniul cultural naţional cuprinde toate elementele rezultate din interacţiunea dintre factorii umani şi naturali, de-a lungul timpului .

Unitatea acestui domeniu şi a subdomeniilor care îl alcătuiesc nu a fost întotdeauna evidentă. Ea a devenit perceptibilă, pe plan mondial, abia în ultimele patru decenii, constatându-se statistic faptul că măsurile luate în unul dintre subdomenii interacţiona cu celelalte. Astfel, este înţeles faptul că orice acţiune asupra uneia dintre componentele patrimoniului are influenţă asupra altor componente aflate în aceeaşi arie geografică, indiferent dacă acestea sunt sau nu părţi ale patrimoniului natural sau cultural, ale patrimoniului material sau imaterial, ale patrimoniului mobil sau imobil.

Pe de altă parte, din raţiuni care ţin de o mai logică şi coerentă administrare a patrimoniului, au fost concepute reglementări de natură juridică şi norme având scop funcţional, care permit gestionarea bunurilor de patrimoniu de acelaşi tip, prin aceleaşi metode, indiferent de aria geografică în care acestea se găsesc. Aşadar, avantajul unei asemenea concepţii privind patrimoniul este acela că el duce la evidenţierea unor politici care trebuie să facă parte dintr-o strategie naţională privind conservarea, administrarea şi punerea sa în valoare, atât la nivelul unităţilor regionale, cât şi la cel al categoriilor de bunuri. Pentru a asigura succesul unei atare strategii, aceste politici publice trebuie intercorelate, astfel încât să permită o dezvoltare armonioasă a teritoriului şi o punere în valoare echilibrată a resurselor culturale şi naturale ale ţării.

În acest sens priorităţile generale ale Ministerului Culturii şi Cultelor privind Patrimoniul Cultural Naţional sunt:

- Realizarea evaluării şi asigurării bunurilor din patrimoniul cultural naţional prin Inventarierea Patrimoniului Cultural Naţional reprezintă fundamentul politicilor publice în domeniul patrimoniului şi are drept consecinţe implicite cunoaşterea şi creşterea gradului de protecţie al patrimoniului. Se vor folosi toate acele mijloace tehnologice care permit gestionarea eficientă a acestui tip de informaţie (tehnologia GIS, aplicaţii informatice specializate pentru gestiunea muzeelor etc.).

- Codul Patrimoniului Cultural Naţional va reprezenta sinteza experienţei de aproape cinci ani de aplicare a legislaţiei privind protejarea monumentelor istorice şi a siturilor arheologice, a patrimoniului cultural naţional mobil, patrimoniului imaterial, perioade în care legislaţia existentă a fost periodic modificată şi completată au pus în evidenţă unele necorelări în definirea unor termeni, denumiri de acte sau documente pe care Ministerul Culturii şi Cultelor sau instituţiile sale le emit. Corelarea Codului Patrimoniului Cultural naţional cu Codul Construcţiilor în domeniul protejării patrimoniului imobil (monumentelor istorice).

- Realizarea unui sistem informaţional operativ şi eficient între instituţiile din

subordinea Ministerului, dar şi cu alte instituţii cu atribuţii în domeniul protecţiei patrimoniului (Poliţie, Vămi, Poliţie de frontieră).

- Realizarea unui amplu program de popularizare a patrimoniului, cu accent deosebit pe categoriile înscrise în diferitele liste ale UNESCO (patrimoniu imobil şi cel imaterial) şi europene.

- Finalizarea setului de norme şi reglementări de aplicare a legislaţiei existente.

- Asigurarea spaţiilor şi a condiţiilor tehnice necesare pentru funcţionarea instituţiilor subordonate.

- Asigurarea spaţiilor necesare şi a condiţiilor tehnice şi de conservare a fondurilor aflate în arhiva gestionată de Institutul Naţional al Monumentelor Istorice. Cu această ocazie, urmează ca întregul sistem al protejării patrimoniului cultural naţional să fie corelat şi cu unele prevederi din reglementări europene şi internaţionale.

O mare parte dintre priorităţile în sub-domeniile Patrimoniului Cultural Naţional se regăsesc în Strategia de contracarare a acţiunilor care generează efecte negative asupra protejării şi conservării patrimoniului cultural naţional:

- sporirea numărului de angajaţi pentru a răspunde nevoilor reale identificate;

- specializarea personalului (în domeniul monumentelor istorice, unde e vorba de verificarea proiectelor şi execuţiei pe şantiere este necesara angajarea unor profesionişti deja pregătiţi în domeniul restaurării monumentelor istorice şi urbanismului , iar acest lucrul nu e posibil decât prin crearea unui corp de specialişti în domeniul protejării monumentelor , cu un statut şi o salarizare diferite de cel al funcţionarului public bugetar).