Cuprins
- Introducere 6
- Capitolul I. 8
- Consideraţiuni introductive privind percheziţia 8
- 1.1 Importanţa percheziţiei şi a ridicării de obiecte şi înscrisuri 8
- 1.2 Reglementări procesual – penale 9
- 1.3 Pregătirea percheziţiei 10
- 1.4 Tipuri de percheziţii 13
- Capitolul II. 21
- Importanţa, reglementarea procesual – penală şi efectuarea percheziţiei domiciliare 21
- 2.1 Noţiune 21
- 2.2 Autorizarea percheziţiei domiciliare 22
- 2.3 Reguli tactice de efectuare a percheziţiei domiciliare 28
- 2.3.1 Deplasarea şi intrarea la locul percheziţiei 28
- 2.3.2 Primele măsuri luate la locul percheziţiei 31
- 2.4 Efectuarea propriu – zisă a percheziţiei domiciliare 33
- Capitolul III. Fixarea rezultatelor percheziţiei şi măsurile ce se iau cu privire la obiectele ridicate 39
- 3.1 Fixarea rezultatelor percheziţiei 39
- 3.2 Măsuri ce se iau cu privire la obiectele şi înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţiilor 41
- Capitolul IV. 42
- Practică judiciară 42
- Concluzii 49
- Bibliografie 55
Extras din licență
Introducere
Organizarea statală presupune existenţa unor reguli de conduită, care alcătuiesc ordinea de drept în acel stat şi în baza cărora se desfăşoară întreaga viaţă socială.
Un loc aparte îl ocupă regulile de conduită de drept penal a căror încălcare constituie infracţiune.
Săvârşirea unei infracţiuni cu vinovăţie duce la naşterea unui raport juridic concret de drept penal (raport de conflict) în baza căruia statul are dreptul de a trage la răspundere pe făptuitor, iar acesta este obligat să suporte consecinţele faptei sale.
Pentru realizarea acestui obiectiv este nevoie de existenţa unor organe specializate ale statului care să soluţioneze conflictul ivit între stat şi infractor, iar astfel prin preluarea raportului de drept penal de aceste organe, în vederea tragerii la răspunderea penală a făptuitorului pe calea justiţiei într-un proces penal, dă naştere la un raport juridic procesual penal, care se desfăşoară între subiecţii procesului penal.
Aceste organe specializate potrivit dreptului de procedură penală sunt denumite generic organe judiciare, din care fac parte instanţele de judecată de la toate nivelele şi organele de urmărire penală (procurori, organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare şi organe de cercetare penală speciale).
Pentru realizarea justiţiei, este necesar desfăşurarea unui întreg lanţ de activităţi care încep cu descoperirea infracţiunii, identificarea făptuitorilor, strângerea şi administrarea probelor şi terminându-se cu trimiterea în judecată şi judecarea făptuitorului care în această fază capătă calitatea de inculpat.
Strângerea şi administrarea probelor este una din sarcinile principale ce revin organelor de urmărire penală şi se realizează printr-o multitudine de acte, de urmărire penală a căror executare este reglementată prin norme juridice prevăzute în Codul de Procedură Penală.
Procedeul probatoriu este modalitatea prin care se obţine un mijloc de probă. Între probe, mijloace de probă şi procede probatorii există o strânsă legătură. Astfel, percheziţia este procedeul probatoriul prin care sunt căutate, în vederea ridicării, obiecte, înscrisuri sau orice alte obiecte care pot fi utilizate ca probe în procesul penal.
Obiectivul prezentei teze îl constituie studiul percheziţiei domiciliare care aşa cum vom observa pe parcursul lucrării este procedeul probatoriu ce constă în cercetarea locuinţei unei persoane fizice, a sediului unei persoane sau a oricărui alt spaţiu, delimitat în orice mod, care aparţine sau este utilizat de o persoană fizică sau juridică pentru descoperirea şi strângerea probelor privitoare la infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală, la conservarea urmelor săvârşirii infracţiunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului.
În primul capitol vom studia importanţa şi reglementările procesual – penale ale percheziţiei şi a ridicării de obiecte şi înscrisuri, etapele parcurse în pregătirea percheziţiei precum şi tipurile de percheziţie reglementate de Codul de procedură penală .
În capitolul doi al lucrării vom studia importanţa, reglementarea procesual – penală, autorizarea şi regulile tactice de efectuare ale percheziţiei domiciliare, iar în capitolul al treilea vom studia măsurile ce se iau cu privire la orbiectele ridicate şi tactica fixării rezultatelor percheziţiei.
Cel de-al patrulea capitol al lucrării prezintă partea practică a lucrării, şi anume prezentarea a două speţe din practica judiciară a instanţelor judecătoreşti, cu privire la percheziţia domiciliară.
Capitolul I.
Consideraţiuni introductive privind percheziţia
Procedeul probatoriu este modalitatea prin care se obţine un mijloc de probă, de exemplu ascultarea părţilor, efectuarea unei expertise, interceptarea convorbirilor telefonice, percheziţia.
Probatoriul este ansamblul probelor administrate într-o cauză penală (materialul probator aflat între coperţile unui dosar penal). Probele reprezintă elementul central al oricărui proce penal. Obiectul probei constă în stabilirea, prin administrarea probelor, a faptelor şi împrejurărilor ce constituie temeiul de fapt al acţiunii penale sau civile; acesta este obiectul abstract al probaţiunii care se raportează la fondul cauzei penale în timp ce obiectul concret al probaţiuni se raportează la faptele sau împrejurările de fapte ce trebuiesc dovedite într-o anumită cauză penală, fiind determinat de acuzaţia ce i se aduce suspectului sau inculpatului ori de pretenţiile civile formulate împotriva acestuia.
1.1 Importanţa percheziţiei şi a ridicării de obiecte şi înscrisuri
Percheziţia este un act procedural, efectuat frecvent în practică şi destinat căutării şi ridicării unor obiecte care conţin sau poartă urme ale unei infracţiuni, a corpurilor delicte, a înscrisurilor, fie cunoscute, fie necunoscute organului judiciar şi care pot servi la aflarea adevărului .
Percheziţia face parte din procedeele de investigaţie, din actvitatea de strângere a mijloacelor de probă cunoscute şi de descoperire a altor mijloace de probă.
În literatura de specialitate este învederată importanţa percheziţiei, determinată de faptul că, în multe împrejurări, ea devine decisivă în soluţionarea cauzei penale, prin obţinerea de probe absolut necesare stabilirii faptelor sau împrejurărilor în care a fost săvârşită o infracţiune, precum şi a identificării autorului .
Ridicarea de obiecte şi înscrisuri prezintă aceeaşi importanţă pentru soluţionarea unei cauze penale. Din punct de vedere tactic criminalistic, ea are însă un caracter mai puţin complex.
Bibliografie
Legislaţie:
- Constituţia României
- Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, intrat în vigoare la 1 februarie 2014
- Legea nr. 218/2002, Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, publicată în Monitorul Oficial nr. 305 din 9 mai 2002
- Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 826 din 13 septembrie 2005
- Legea nr. 35/1997 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 23/1997 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, publicată în Monitorul Oficial nr. 172 din 28 iulie 1997
Literatură de specialitate:
1. Adrian Cristian Moise, (2011),Metodologia investigării criminalistice a infracţiunilor informatice, Ed. Universul Juridic, Bucureşti
2. Anca – Lelia Lorincz, (2015), Drept procesual penal, Ed. Universul Juridic, Bucureşti
3. Andrei Zarafiu, (2015), Procedură penală. Partea generală. Partea specială, Ed. C.H.Beck, Bucureşti
4. Dorin Ciuncan, (2015), Dicţionar de procedură penală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti
5. Emilian Stancu, (2010), Tratat de criminalistică, Ed. Universul Juridic, Bucureşti
6. Emilian Stancu, Adrian Cristian Moise, (2014), Criminalistică, Ed. Universul juridic, Bucureşti
7. Emilian Stancu, Adrian Cristian Moise, (2014), Criminalistică. Elemente de tehnică şi tactică a investigării penale, Ed. Universul Juridic, Bucureşti
8. Gabriel Naghi, (2014), Criminalistică. Fundamente, Ed. Universul Juridic, Bucureşti
9. Grigore Nicolae Labo, (2014), Cercetarea criminalistică, Ed. Pro Universitaria, Bucureşti
10. Ion Neagu, Mircea Damaschin, (2015), Tratat de procedură penală. Partea generală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti
11. Marin Ruiu, (2013), Criminalistică, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, pp.199 - 208
12. Mihail Udroiu, (2015), Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, Ed. C.H.Beck, Bucureşti
13. Mihail Udroiu, (2015), Procedură penală. Partea generală, ediţia 2, Ed. C.H.Beck, Bucureşti Anastasia Crişu, (2016), Drept procesual penal. Partea generală, Ed. Hamangiu, Bucureşti
14. Nicolae Volonciu (colectiv), (2015), Noul Cod de procedură penală comentat, Ed. Hamangiu, Bucureşti
15. Nicoleta Elena Buzatu, (2013), Criminalistică, Ed. Pro Universitaria, Bucureşti
Webgrafie:
- www.scj.ro
- http://www.euroavocatura.ro/
- http://legeaz.net
Preview document
Conținut arhivă zip
- Perchezitia domiciliara.doc