Plata nedatorata

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Aceasta licenta trateaza Plata nedatorata.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 85 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Conf. univ. dr. Mariana Rudăreanu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 7 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

INTRODUCERE 3
CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND OBLIGAȚIA CIVILĂ 5
1.1. DEFINIȚIA OBLIGAȚIEI CIVILE 5
1.2. REGLEMENTAREA LEGALĂ 8
1.3. IZVOARELE OBLIGAȚIILOR 9
1.3.1. CONTRACTUL 10
1.3.2. ACTUL JURIDIC UNILATERAL 12
1.3.3. RĂSPUNDEREA CIVILĂ 14
1.3.4. FAPTUL JURIDIC LICIT 16
CAPITOLUL 2. PLATA NEDATORATĂ 19
2.1. NOȚIUNEA DE PLATĂ NEDATORATĂ 19
2.2. REGLEMENTAREA LEGALĂ 34
2.2.1. REGLEMENTAREA PLĂȚII NEDATORATE ÎN CODUL CIVIL DE LA 1864 35
2.2.2. REGLEMENTAREA PLĂȚII NEDATORATE ÎN NOUL COD CIVIL 36
2.2.3. REGLEMENTAREA PLĂȚII NEDATORATE ÎN REGULAMENTUL (CE) nr. 864/2007 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI PRIVIND LEGEA APLICABILĂ OBLIGAȚIILOR NECONTRACTUALE (ROMA II) 38
2.3. CONDIȚIILE PLĂȚII NEDATORATE 49
CAPITOLUL 3. EFECTELE PLĂȚII NEDATORATE 59
3.1. OBLIGAȚIILE ACCIPIENSULUI 61
3.2. OBLIGAȚIILE SOLVENSULUI 63
3.3. RESTITUIREA PRESTAȚIILOR 64
3.3.1. DISPOZIȚII GENERALE 64
3.3.2. MODALITĂȚILE DE RESTITUIRE 66
3.3.3. EFECTELE RESTITUIRII FAȚĂ DE TERȚI 77
CONCLUZII 80
BIBLIOGRAFIE 83

Extras din document

INTRODUCERE

Toate raporturile juridice stabilite între două sau mai multe persoane reprezintă o totalitate de drepturi personale, noțiunea îmbrățișând atât raporturile juridice nonpecuniare, numite de altfel și extrapatrimoniale, precum autoritatea parentală, cât și raporturile juridice pecuniare. În accepțiunea să restrânsă, construită pe un conținut tehnic, dreptul personal sau obligația reprezintă un raport juridic pecuniar creat între persoane. Dreptul obligațional este, în final, un „drept al intereselor egoiste” degrevat de orice considerații de ordin afectiv, care dau un aspect particular drepturilor personalității și raporturilor juridice familiale.

Spre deosebire de raporturile juridice în al căror conținut se află drepturile reale, care au caracter de durată și stabilitate, raporturile obligaționale se nasc și se desfășoară în scopul de a se realiza dinamica circuitului civil. Aceasta este explicația faptului că ele se nasc, de cele mai multe ori, pentru a se stinge imediat sau după anumite intervale de timp. Atingerea scopurilor urmărite de părțile raporturilor obligaționale, mai ales ale creditorului, poate avea loc numai prin realizarea drepturilor de creanță și executarea obligațiilor corelative care intră în conținutul juridic al acestor raporturi juridice.

În acest sens efectul principal al obligației civile apare ca fiind „dreptul ce obligația însăși îl conferă creditorului de a pretinde și de a obține îndeplinirea întocmai a prestației la care s-a obligaț debitorul”. Acest lucru îl stipulează și art. 1073 al Codului civil din 1864 care prevede expres că „Creditorul are dreptul a (îndeplini) dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar are dreptul la dezdăunare”.

Cea mai generală accepțiune a cuvântului „obligație” determină orice comandă prescrisă de lege sau morală sub imperiul căreia poate fi ghidată conduita unui individ în formula dată, însă, nu este redată latura obligațiilor potrivit căreia o persoană se îndatorează față de o altă persoană, în cazul dat se vorbește, de exemplu, despre îndatorirea cetățenilor de o anumită vârstă de a-și satisface serviciul militar sau că toți proprietarii de pământ trebuie să se conformeze normelor regionale ce vizează modul de execitare a dreptului lor de proprietate .

Din istoria dreptului aflăm că de fapt romanii sunt aceia care au fundamentat definiția obligației; definiție care se prezintă a fi valabilă și astăzi „obligațio est juris vinculum quo necessitate adstringimur alicujus solvendae rei” (obligația este o relație de drept care ne supune la o prestație față de un terț).

Această definiție face să se evidențieze primul caracter al obligației, și anume relația de drept (vinculum juris) stabilită între două sau mai multe presoane.

Însă, ea nu prezintă decât partea pasivă a obligației - persoana obligață este ținută să efectueze o prestație, fiind privită în calitatea de debitor. Obligația este, astfel, un element al pasivului patrimoniului său, o datorie. Or, ea prezintă în mod necesar și o față inversă. Pentru persoana care trebuie să profite de pe urma prestației realizate, obligația se conturează ca un element al activului patrimoniului său, în cazul dat vorbim despre o creanță a creditorului.

Văzută de pe poziția unei creanțe, obligația, dreptul personal apare a fi similar unui drept real. Astfel, se explică de ce în diferite legislații, dreptul de proprietate se răsfrânge nu numai asupra bunurilor corporale, dar și asupra creanțelor.

Astfel, reducerea câmpului obligațiilor duce la scăderea să considerabilă în importanță. De aceea doctrina, dar în special cea franceză, vine să afirme că de fapt segmentul obligațiilor demarchează materia dreptului civil, constituită dintr-o multitudine de raporturi obligaționale complexe existente între comercianți, între stat și colectivitățile publice și particulare, între persoane de diferite naționalități, între state etc.

CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND OBLIGAȚIA CIVILĂ

1.1. DEFINIȚIA OBLIGAȚIEI CIVILE

Noțiunea de obligație provine din cuvântul obligatio, care în latina veche însemna „a lega” (ligare) pe cineva din pricina nerespectării prestației pe care o datora altuia .

La începuturi, termenul de obligație exprima o legătură pur materială între două persoane, o înlănțuire (vinculum) care-l lega pe debitor de creditor, în temeiul căreia acesta din urmă, având la îndemână sancțiunea constrângerii (adstringimur), putea solicita celui dintâi executarea unei prestații.

Înlănțuirea care-l lega pe debitor de creditor era privită ca fiind o relație personală între cei doi datorată confuziei dintre lucrul datorat și persoana care-l datorează . Când această confuziune a fost înlăturată, executarea obligației a încetat a se mai face asupra persoanei debitorului, transpunându-se asupra bunurilor din patrimoniul său. Pe creditor nu-l interesa persoana debitorului, ci posibilitatea acestuia de a plăti lucrul datorat.

În principal, obligația este analizată ca un raport juridic stabilit între creditor și debitor. Creditorul este subiectul activ al raportului obligațional, iar debitorul este subiectul pasiv, care se îndatorează față de creditor la executarea unei prestații.

Prin obligație se înțelege raportul juridic în conținutul căruia intră atât latura activă, care este dreptul de creanță ce aparține creditorului, cât și corelativul acestui drept, adică latura pasivă a raportului, care este datoria ce incumbă debitorului .

Fisiere in arhiva (1):

  • Plata nedatorata.doc

Bibliografie

I. LEGISLAȚIE:
1. Codul civil de la 1864
2. Legea 278 din 25.06.2009 privind Codul civil
3. Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil
4. Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11.iulie.2007
5. Expunere motive noul Cod civil
II. DOCTRINĂ:
1. C. Hamangiu, I. Rosetti - Bălănescu, Al. Băicoianu- Tratat de drept civil român, vol. II, ed. Națională S. Ciornei, București, 1929
2. I. Rosetti-Bălănescu, D. Schelarie, N. G. Nedelcu-Principiile dreptului civil român, București, 1957
3. R.Tudor Popescu, A. Petre- Teoria generală a obligațiilor, ed. Științifică, București, 1968
4. R. Sanilevici- Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Iași, 1976
5. V. Hanga- Drept privat roman, ed. Didactică și Pedagică, București, 1977
6. D. Gherasim- Buna - credință în raporturile juridice civile, ed. Academiei, București, 1981
7. I. Albu- Drept civil. Introducere în studiul obligațiilor, ed. Dacia, Cluj - Napoca, 1984
8. P.C. Vlachide- Repetiția principiilor de drept civil, vol. II, ed. Europa Nova, București, 1994
9. L. Pop- Teoria generală a obligațiilor, ed. Lumina Lex, București, 1996
10. I. P. Filipescu, A. I. Filipescu- Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, ed. Actami, București, 2000
11. S. Neculaescu- Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, ed. Lumina Lex, București, 2001
12. B. Ștefănescu, R. Dimitriu- Drept civil pentru învățământul superior economic, ed. Lumina Lex, 2002
13. C. Stătescu, C. Bîrsan- Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, ed. All Beck, București, 2002
14. I. Dogăraru, P. Drăghici - Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, ed. All Beck, București, 2002
15. I. Adam- Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, ed. AllBeck, București, 2004
16. M. Rudăreanu- Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, ediția a III-a, București, 2006
17. Fr. Deak- Tratat de drept civil contracte speciale, ed. Universul Juridic, București, 2007
18. M. Rudăreanu- Obligații. Responsabilitatea, ed. Fundației România de Mâine, București, 2007
19. C. Stătescu, C. Bârsan- Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, ed. Hamangiu, 2008
20. A. G. Nicolae, M. Uliescu- Instituții de drept în noul Cod civil. Manual pentru uzul formatorilor SNG, București, 2010
21. V. S. Curpăn- Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, ed. Rovimed Publishers, Bacău, 2011
22. G. Tănase- Transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor. Restituirea prestațiilor, București, 2011
23. I. Adam- Drept civil. Obligațiile . Contractul, București, 2011
24. L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu-Tratat elementar de drept civil. Obligațiile, București, 2012
III. JURISPRUDENȚĂ:
1. L.V. Lefterache, I. Nedelcu, F. M. Vasile- Jurisprudenta instantei supreme în unificarea practicii judiciare (1969-2008), ed. Universul Juridic, București, 2008
2. Culegere de practica judiciara pe anul 2008, ed. Hamangiu, 2010
3. T. Corneliu -Repertoriu de practica judiciară civilă, ed. C.H.Beck, București, 2011
IV. ARTICOLE:
1. M. Avram- Natura juridică a promisiunii publice de recompensă, în Revista Dreptul nr.6/2001
2. D. C. Tudurache- Critica reglementării privind subrogația în drepturile creditorului, în Revista de Științe Juridice
3. G. Boroi- Faptele juridice licite ca izvoare de obligații
4. C. Mazilu- Plata lucrului nedatorat
V. SITE-URI
1. http://dreptprivat.wordpress.com
2. http://www.euroavocatura.ro
3. http://avocatura.lexignat.ro
4. http://www.comunicatedepresa.ro
5. http://www.archeus.ro
6. http://www.tocilar.ro
7. http://www.rubinian.com
8. http://www.euroavocatura.ro
9. http://www.curierulfiscal.ro