Premisele raportului juridic

Dreptul este o arta, arta insemnand, ansamblul mijloacelor pe care cei care creeaza dreptul si cei care aplica dreptul le au la indemana si le folosesc, desavarsind astfel o opera.

Rolul dreptului organizor al vietii sociale, in principalele sale relatii, de disciplinator al conduitei oamenilor, in interactiunea lor cotidiana, este, mai intai in plan abstract si teoretic, evidentiat de trasaturile mecanismului reglementarii juridice, mecanism conturat prin existenta sistemului normelor juridice, parte componenta al sistemului normativ social.

Mecanismul reglementarii prin normele juridice ale vietii sociale pune in lumina aspecte dintre cele mai variate ale influentei dreptului asupra societatii, aspecte speciale juridice, psihologice. In acelasi timp, rolul dreptului nu poate fi limitat doar la aceasta influenta teoretica.

In ultima sa esenta, dreptul inseamna viata, el ofera un cadru specific vietii sociale fiind, in aceasta lumina, rezultatul traducerii intr-un limbaj tehnic a formelor si structurilor vietii sociale. Ca expresie a unor tendinte, a unui sistem de valori, legea garanteaza ordinea, stabilitatea sociala, siguranta juridica.

Pentru ca un raport juridic sa se nasca si sa se desfasoare este necesar sa existe anumite premise, anumite conditii obligatorii. Acestea sunt: norma juridica, subiectele de drept si faptele juridice.

Existenta concomitenta a acestor trei conditii da nastere raporturilor juridice, adica anumitor drepturi si obligatii corelative ale subiectilor raporturilor create.

Normele fiecarei ramuri de drept stabilesc, in mod distinct, drepturile si obligatiile pe care le au subiectele raporturilor juridice apartinand ramurii de drept create. Atata timp cat este vorba numai despre intentiile noastre si nu stabilim nici un contact cu alta persoana, nu poate fi vorba nici de aparitia unu raport juridic. Raportul juridic nu poate fi conceput decat numai intre oamenii.

Patrunzand in tesatura raporturilor interumane, aspectele sociologice ale mecanismului de reglementare juridica nu poate scapa analizei. Studiul raporturilor juridice sublinieaza tocmai aceste aspecte sociologice, raporturile de drept fiind, inainte de toate, raporturi sociale, in care oamenii intra in vederea indestularii trebuintelor lor variate, raporturi de cooperare si coexistenta.

CAPITOLUL I

CONCEPTUL SI TRASATURILE RAPORTULUI JURIDIC

Sectiunea 1.1.Notiunea de raport juridic.

Prin menirea lor, normele juridice au rol moderator asupra conduitei umane. Simplele fapte ale indivizilor fara ca acestea sa fie ocrotite legal, nu au semnificatie din punct de vedere juridic, relatiile dintre oamenii devenind relatii juridice numai conditionat de reglementarea lor normativa. Neavand un scop in sine, dreptul are ca finalitate coordonarea si influentarea conduitei umane in sensul interesului general.

Zilnic, oamenii intra in relatii unii cu altii, infaptuind raporturi juridice, fara ca de multe ori, acestia sa constientizeze acest lucru. Atunci cand fac cumparaturi, cand se deplaseaza la serviciu cu un mijloc de transport in comun, cand respecta disciplina muncii, ei sunt de fapt subiectii unor raporturi juridice de drept civil de (vanzare-cumparare), de asigurare, de dreptul muncii etc.

Normele juridice prevad doar anumite posibilitati, ipoteze, situatii generice care pentru a devenii realitate trebuie sa se concretizeze in raporturi juridice intre subiecti determinati, individualizati, prin care acestia urmaresc realizarea unor interese proprii: indestularea unor trebuinte, coexistenta alaturi de alti indivizi, cooperarea lor etc Este de esenta raporturilor juridice contactul cu o alta persoana, intrucat absenta acestui element, al interactiunii, face sa nu apara raportul juridic, relatia sociala ramanand la stadiul de intentie.

Orice raport juridic presupune, o conexiune intre planul general si impersonal al normei juridice si planul concret al realitatii, in care subiectii individualizati au drepturi si obligatii concrete, personalizate.

Pentru cei ce se afla sub incidenta normei juridice, gasesc in cuprinsul ei, modelul comportamental care trebuie sa-l urmeze, fie ca li se impune o actiune fie o abstentiune.

Raporturile juridice sunt o treapta necesara in realizarea functiei sociale a dreptului, prin care prevederile generice, ipotetice si impersonale ale normei juridice se materializeaza in raporturi juridice concrete, in care subiectii sunt purtatorii sau titularii unor drepturi subiective si obligatii corelative. Datorita caracterului normativ al reglementarilor juridice, realizarea raporturilor juridice cu caracter ilicit se bucura de protectie, iar in caz de nevoie, pot fi aduse la indeplinire prin forta de constrangere a statului. Orice raport juridic este o relatie sociala, iar pentru a deveni raport juridic, aceasta trebuie reglementata de o norma juridica. Acest lucru insemna ca orice raport juridic este o relatie sociala dar nu orice relatie sociala este un raport juridic. Sunt relatii politice, religioase, de prietenie etc., care nu sunt reglementate juridic. Ceea ce deosebeste un raport juridic de alte raporturi sociale, care nu-si gasesc o reglementare prin normele juridice, este faptul ca, raporturile juridice isi au asigurata realizarea in caz de nevoie, prin forta de constrangere a statului.

Raportul juridic cuprinde si o apreciere normativa, el fiind prin aceasta in acelasi timp un ordin, un comandament

Majoritatea disciplinelor de drept trateaza raportul juridic specific unei ramuri de drept, pentru a intelege raporturile juridice proprii fiecareia dintre ramurile sistemului de drept, se impune de asemenea a trata principiile care genereaza raporturile juridice, premisele, trasaturile comune si continutul acestora precum si cadrul general al formarii, modificarii sau stingerii raporturilor juridice, urmand ca apoi, in cadrul disciplinelor juridice de ramura, sa fie tratate particularitatile specifice ale raporturilor juridice civile, penale, administrative etc.

In lucrarile de specialitate , raportul juridic este definit ca o relatie sociala, ideologica, o relatie individualizata, reglementata de norma de drept, aparata de stat si caracterizata prin existenta drepturilor si a obligatiilor juridice.

Definitia raportului juridic va trebui sa tina cont, fireste, de exigentele oricarei definitii, sa retina genul proxim si diferenta specifica. Genul proxim al raportului juridic il constituie relatia sociala. Raportul juridic, ca relatie sociala, face parte dintr-un sistem de legaturi, de contacte sociale care definesc individul ca fiinta sociala (Zoon politikon - cum il caracterizeaza Aristotel). Nefiind un simplu homo faber (fiinta producatoare), ci un homo sapiens (fiinta cugetatoare), omul isi gandeste viitorul si isi defineste existenta, in functie de un proiect.

Ca participant la relatiile sociale, el este fauritor de istorie si poarta din plin raspunderea pentru actele sale.

Ceea ce separa raportul juridic de toate celelalte raporturi sociale il constituie faptul ca aceasta legatura sociala este reglementata de o norma specifica, norma de drept, si este susceptibila a fi aparuta pe cale statala, prin constrangere.