Probleme de ordin criminologic privind traficul de ființe umane

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Asociat şi cu denumirea de sclavie moderna, traficul de persoane reprezintă o ameninţare pentru libertatea, integritatea fizică şi psihică şi pentru viaţa celor care sunt victimizaţi în această formă de criminalitate ce produce în lume milioane de drame omeneşti. Oricât de paradoxală pare pentru mileniul al treilea alăturarea celor doi termeni „trafic” şi „fiinţe umane”, ea este reală, astfel încât în întreaga lume sunt fiinţe umane reduse la condiţia de marfă, vândute şi revândute ca simple obiecte şi exploatate în forme care reamintesc de comerţul cu sclavi.

Traficul de persoane este o relaţie de victimizare, asociată cu consecinţe extrem de dure pentru victime (violenţe continue din partea traficanţilor, care pot duce inclusiv la uciderea persoanelor traficate). Consecinţele negative ale traficului se extind de la victimele directe (traume fizice şi psihologice, consecinţe grave asupra sănătăţii persoanelor, dar şi diminuarea şanselor persoanelor de a duce o viaţă normală, datorită faptului că traficarea împiedică achiziţionarea unor deprinderi necesare pentru a funcţiona ca membru al societăţii), la comunităţile şi societatea din care acestea provin şi care se confruntă cu pierderea capitalului uman, cu cheltuieli crescute pentru recuperarea şi reintegrarea socială a persoanelor traficate. În România, înrăutăţirea condiţiilor socio-economice a determinat o mare parte a populaţiei să considere emigrarea ca unica oportunitate de atingere a unui standard decent de viată. În condiţiile în care existau numeroase bariere în acest sens, migraţia ilegală şi apelul la persoane sau reţele care să favorizeze acest lucru, precum şi integrarea pe piaţa muncii din străinătate a părut o alegere raţională pentru multe persoane, în special femei . Predominantă acestui fenomen în rândul femeilor a fost dată de lipsa oportunităţilor pe care o aveau de înfruntat acestea în România (sărăcie, lipsa locurilor de muncă), dar şi de aparenţa unor oportunităţi mai mari în străinătate (posturi de muncă de menajere, infirmiere, meserii pentru practicarea cărora nu este nevoie de specializare).Traficul de fiinţe umane şi implicit, exploatarea semenilor sunt activităţi infracţionale de o complexă periculozitate socială, cu multiple şi, de multe ori, iremediabile efecte asupra victimelor, în special, dar şi asupra societăţii, în general. Ele au început să se amplifice în ultima perioadă a secolului trecut, pregnant la nivelul Europei şi fosta Uniune Sovietică, odată cu prăbuşirea regimurilor totalitare, cu redobândirea libertăţii de mişcare; astfel ţări din zonele amintite au devenit furnizoare de carne vie iar altele, pieţe de desfacere; exacerbarea fenomenului a generat luarea de măsuri internaţionale şi universale, flagelul căpătând valenţe tot mai pronunţate de criminalitate organizată: copii, femei şi bărbaţi realizat prin diferite modalităţi: exploatare sexuală, muncă forţată, prelevare ilegală de organe ori alte forme ce aduc atingere demnităţii fiinţei umane, pe care infractorii nu pregetă să le inoveze - este considerată aducătoare de profit în mai mare măsură decât traficul cu droguri întrucât o doză de cocaină poate fi vândută o singură dată, în schimb o persoană poate fi vândută de mai multe ori. Dimensiunea reală a traficului de fiinţe umane nu este cunoscută din multiple cauze, precum: subteranitatea şi obscuritatea fenomenului, neputinţa victimelor de a opune rezistenţă, versatilitatea infractorilor, complicitatea comunităţilor sau chiar a autorităţilor. Ceea ce este cert, însă, în legătură cu acest fenomen, sunt multiplele acţiuni de prevenire, combatere şi diminuare întreprinse de autorităţi, de societatea civilă, de comunitatea naţională şi internaţională, ce presupun capacitare de forţe umane şi materiale; din fericire concertarea acţiunilor antitrafic duce la rezultate notabile, observabile şi la nivelul României cel puţin, statistic, prin numărul de victime în scădere (ceea ce nu înseamnă însă că fenomenul, în ansamblu este controlat, el putând să se dezvolte în alte direcţii).

Capitolul I: Traficul de persoane - componentă a criminalităţii organizate

1. 1. Definirea fenomenului şi necesitatea incriminării traficului de persoane

In ultimul deceniu fenomenul traficului de fiinţe umane, ca si corupţia, economia subterana, evaziunea fiscala sau fraudele financiare, reprezintă una dintre cele mai existente forme de manifestare ale criminalităţii, care, intr-un termen record a înregistrat proporţii inimaginabile si inacceptabile pentru societatea noastră, devenind o problema majora atât la nivel naţional cât şi internaţional. Întrucât noţiunea de trafic de persoane (sau fiinţe umane) echivalentă cu cea de trafic cu carne vie, este insuficient definita, deşi des utilizata in limbajul curent si mass-media.

Ca urmare, definim traficul de persoane ca fiind acea formă a crimei organizate ce priveşte recrutarea, transportul sau preluarea unor persoane prin mijloace violente, înşelăciune ori abuz de putere, profitând de starea acestora de a nu-şi putea exprima liber consimţământul, sau acordându-li-se sume de bani ori alte avantaje materiale, cu scopul de a le exploata pentru obţinerea unor beneficii. Definirea acestei forme criminale în mod unitar asigură succesul ţărilor dintr-o anumită regiune, sau chiar ţări de pe continente diferite, să încheie mai uşor anumite acorduri, proiecte şi programe de cooperare internaţională, în scopul stopării acestui fenomen.