Procedură de judecată în cauzele cu infractori minor

Introducere

Combaterea și prevenirea infracționalității minorilor a reprezentat și va reprezenta o permanent preocupare de politică penală a statelor moderne. Specificul fenomenului infracțional în rîndul minorilor evocă probleme deosebite de prevenire și combatere pentru că cauzalitatea acestuia este interacționată cu o mulțime de factori precum: lipsa experienței de viață a minorului cu consecința necomprehensiunii pe deplin a semnificației sociale, a conduitei sale periculoase pentru valorile sociale ca și a sancțiunilor aplicabile în acest caz, a influențele negative exercitate de unii majori ce îi atrag pe minori pe calea infracțională, deficiențele din procesul educativ din cadrul familiei, școlii etc. .

Ceea ce caracterizează comportamentul normal al minorului este inhibiția, ca fenomen de frânare, diminuare sau suprimare a efectelor excitației. Personalitatea minorului este dependentă de modul în care acesta cunoaște mediul ambiental, cu ajutorul proceselor intelectuale, voliționale, afective și a particularităților psihice. Violența juvenilă se manifestă prin atitudini și stări de inadaptare, nesupune, față de normele simple de conduită, urmate de manifestări agresive .

Sancționarea minorilor care comit infracțiuni trebuie să corespunsă particularităților psiho-fizice ale acestora, să asigure educarea și reeducarea acestora. Sistemul sancționator pentru infracțiunile comise de minori, studiat în lucrarea de față, impune aplicarea unui sistem aparte de sancțiuni de drept penal, format din măsuri aducative neprivative de libertate și măsuri privative de libertate. Acestea din urmă, constituind excepția și fiind rezervate ipotezelor de infracțiuni grave sau de minori care au comis multiple infracțiuni și prin condițiile în care urmează să fie aplicate și executate, trebuie să conducă însă tot la reeducarea și resocializarea condamnaților minori

Scopul prezentei teze, este acela de a sublinia necesitatea existenței unei situații derogatorii de la procedura de drept comun a procesului penal în cazul minorilor, de a analiza,în ce măsură actuala legislație procesual-penală aplicabilă infractorilor minori poate să satisfacă cerințele societății actuale, precum și în ce măsură este în acord cu dispozițiile noii Constituții și cu stadardele fixate în documentele adoptate de distincte organisme internaționale, având în vedere că în procesul penal, urmărirea și judecarea infractorilor minor presupune nenumărate măsuri procesuale și acte procedurale dublate de garanții judiciare, ce relevă un caracter pronunțat de protejare a minorului care trebuie să ducă în final la prevenirea delicvenței juvenile și la recuperarea minorului infractor prin moduri cât mai adecvate vârstei acestuia.

Capitolul întâi al prezentei teze prezintă câteva considerațiuni introductive privind delicvența juvenilă și minoritatea, precum și un scurt isotirc al reglementării sistemului sancționator aplicabil minorilor în legislația penală și procesual - penală din România. Capitol în care vom constata că încă din cele mai vechi timpuri, legiuitorii au fost preocupați de adoptarea atât a unui regim sancționator distinct pentru infractorii minori.

Capitolul doi al tezei analizează procedura în cauzele cu infractori minori, respectiv procedura specială ce se aplică în cauzele în care suspecții sau inculpații sunt minori cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani.

Capitolul al III-lea, prezintă măsurile educative neprivative de libertate prevăzute în art. 115 alin. (1) pct. 1 Cod penal, precum și modul de executare a măsurilor educative neprivative de libertate, iar capitolul al IV-lea analizează măsurile privative de libertate și modul de executare al acestora.

Capitolul V „Jurisprudență”, reprezintă partea practică a tezei, în care vom prezenta și analiza o speță din practica judiciară a instanțelor judecătorești.

Ultima parte a lucrării este dedicată concluziilor și problemelor privitoare la aplicarea legii penale în timp, în cazul infracțiunilor comise de minori.

Capitolul I. Considerațiuni introductive privind minoritatea și delicvența juvenilă

1.1 Noțiunea de minor

Minorul este persoana fizică care nu a împlinit vârsta de 18 ani. Ocrotirea minorului presupune totalitatea normelor juridice de apărare a persoanei ce se află într-o situație specială datorită vârstei sale .

Cadrul legal cu privire la ocrotirea minorului, respectarea, promovarea și garantarea drepturilor acestuia se stabilește prin Codul civil și prin Legea nr. 272/2004 cu privire la protecția și promovarea drepturilor minorilor .

Aceste prevederi sunt completate cu alte prevederi interne ce fac referire la minori, dar și cu reglementări cuprinse în tratatele și convențiile la care țara noastră este parte .

Faptul că minorul căsătorit înainte de împlinirea vârstei de 18 ani dobândește capacitatea deplină de exercițiu sub aspect civil nu atrage aplicare în materie penală a regimului sancțiionator prevăzut de de legea penală pentru majori.

Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani la data săvârșirii infracțiunii nu răspunde penal (prezumție absolută de incapacitate penală) ; în ipoteza în care minorul comite infracțiunea chiar în ziua în care împlinește 14 ani, răspunde penal doar dacă se face dovada săvârșirii faptei cu discernământ. Minorii care au împlinit vârsta de 14 ani, dar nu au împlinit vârsta de 16 ani la data comiterii infracțiunii răspund penal doar dacă se face dovada prin intermediul unei expertize medico - legale psihiatrice că au comis fapta cu discernământ ( prezumție relativă de incapacitate penală). Minorii care au împlinit vârsta de 16 ani la data comiterii infracțiunii răspund penal.

Sistemul sancționator pentru infracțiunile comise de minori cu vârsta între 14 - 18 ani a fost complet restructurat de Noul Cod penal, singurele sancțiuni penale ce pot fi aplicate fiind măsurile educative, chiar dacă, pe parcursul procesului penal, infractorul a devenit major. Astfel, persoanei care a comis infracțiuni în minorat și care răspunde penal I se poate aplica fie o măsură educativă neprivativă de libertate, fie o măsură educativă privativă de libertate.

Așadar, infractorului care a comis infracțiuni în perioada în care avea vârsta cuprinsă între 14 - 18 ani nu îi va mai putea fi aplicată nicio categorie de pedepse, chiar dacă la data pronunțării hotărârii acesta devine major. Astfel, Noul Cod penal renunță la sistemul penal al justiției pentru minori, caracterizat prin opțiunea, între pedepse și măsuri educative, adoptînd sistemul nepenal, unde sancțiunile ce se pot aplica minorilor se cantonează doar în sfera măsurilor educative .