Procedura de Urmărire și Judecare a Infracțiunilor Flagrante

CAPITOLUL 1

SECȚIUNEA 1

Procesul penal; elemente definitorii;

Fazele procesului penal

Termenul "proces" derivă din latinul "procedare" , care exprimă ideea de mişcare, de evoluţie.

Pe planul dreptului procesual penal aceasta înseamnă o activitate ce se desfăşoară în timp, pentru aplicarea dreptului material penal, în vederea descoperirii infracţiunilor şi identificării, prinderii şi judecării infractorilor, astfel încât orice persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

În acelaşi timp, procesul penal contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei şi a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor, precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor.

Invocând una dintre numeroasele definiţii ale doctrinei, procesul penal este activitatea reglementată de lege, desfăşuratâ într-o cauză penală, de către organele judiciare, cu participarea părţilor şi a altor persoane, ca titulare de drepturi şi obligaţii, având ca scop constatarea la timp si în mod complet a infracţiunilor şi tragerea la răspundere penală a celor care le-au săvârsit, în aşa fel încât prin aceasta să se asigure ordinea de drept precum şi apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor.

Așadar, elementele care caracterizează această instituție procesuală, sunt următoarele:

• Constituie o activitate. Procesul penal este un fenomen dinamic, tipic evolutiv şi care se manifestă ca o activitate foarte complexă. În cadrul său se desfăşoară o seamă de activităţi mai restrânse. Fiecare dintre ele are menirea să împingă, să propulseze procesul spre atingerea scopului său final;

• Activitatea este reglementată de lege. Instituţiile procesuale şi activitatea în ansamblul său se desfăşoară în limitele celei mai stricte legalităţi.

• Procesul penal se realizează într-o cauză penală determinată. Premisa procesului penal rezidă întotdeauna într-un fapt determinat, care constituie obiectul material al procesului penal. Obiectul material şi juridic, determinând întreaga desfăşurare a procesului penal, poartă denumirea de cauză penală

• activitatea procesuală se realizează de diverşi subiecţi procesuali (oficiali și particulari), titulari de drepturi şi obligaţii procedurale.

• întreaga activitate procesuală se desfăsoară în vederea realizării unui anumit scop, precizat de legea procesuală.

Procesul penal se declanşează odată cu dispoziţia de începere a urmăririi penale şi se încheie în momentul punerii în executare a hotărării de condamnare. Dacă aceasta este regula limitelor procesului penal, trebuie totuşi să menţionăm şi cazurile de exceptie, când procesul penal se încheie, prin stingerea acţiunii penale, mai înainte de momentul arătat, pe parcursul procesului penal, când apare o cauză de împiedicare a exercitării acţiunii penale. Într-o asemenea situaţie procurorul va da o soluţie neurmărire penală (scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale iar instanţa va dispune achitarea şi, după caz, încetarea procesului penal.

În structura tipică a desfășurării procesului penal există trei faze:

• urmărirea penală,

• judecata

• şi punerea în executare a hotărârilor penale.

Fiecare dintre aceste faze se caracterizează prin trăsături definitorii specifice, în cadrul cărora rolul şi raportul de poziţie al organelor judiciare sunt determinate.

• În prima fază a procesului penal este, faza de urmărire, premergatoare judecății, în care se desfășoară o activitate de identificarea infractorului, prinderea acestuia, descoperirea, ridicarea și administrarea probelor în vederea trimiterii în judecată.

Procurorul ca titular al exercitării acţiunii penale are o poziţie centrală, în dubla sa calitate, de organ de supraveghere a activităţii de urmărire penală şi de organ care efectuează nemijlocit urmărirea. Alături de procuror, o activitate foarte importantă o desfăşoară organele de cercetare penală şi alte organe de constatare, precum şi instanţele de judecată.

În această fază, momentul de debut al urmăririi penale este marcat, cu valoare de act procesual, de un proces-verbal, rezoluţie sau ordonanţă, iar în momentul final, de o rezoluţie sau ordonanţă de neurmărire penală sau de rechizitoriul de trimitere în judecată.

• În cea de a doua fază a procesului penal, instanţa de judecată apare ca subiect oficial cu rol principal, ea fiind organul judiciar care conduce şi coordonează desfăşurarea procesului penal şi care decide asupra modului de soluţionare a cauzei.

Faza de judecată are inceputul marcat de înregistrarea rechizitoriului procurorului sau a plăngerii penale prealabile a părţii vătămate, iar momentul de sfărşit se exprimă prin hotărărea judecătorească rămasă definitivă. În aceasta fază procurorul iși pastrează poziția de titular al exercitării acțiunii penale.

Activitatea la instantă se desfășoară în condiții de publicitate, de contradictorialitate si de oralitate, astfel încât hotarârea instanței trebuie să exprime adevărul cu privire la fapta savârșita si de gradul de vinovăție al faptuitorului, sintetizate în sancțiunea penală aplicată acestuia la terminarea judecății cauzei.