Procedura divorțului în vechiul și noul cod de procedură civilă

Introducere

Divorțul reprezintă un mijloc legal pentru desfacerea căsătoriei care produce efecte în viitor

Prin divorț se întelege desfacera căsătoriei în timpul vieții soților, prin hotărâre judecătorească, pentru motive temeinice, imputabile ambilor soți, sau numai soțului pârât, care fac imposibilă continuarea căsătoriei pentru soțul care cere desfacerea ei.

Potrivit dispozițiilor art. 37 din Codul familiei, căsătoria încetează prin moartea unuia dintre soți sau prin declararea judecătorească a morții unuia dintre soți.

Instanța judecătorească poate desface căsătoria prin divorț atunci când datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Prin excelența judiciară, divorțul, fie că este pronunțat la inițiativa unuia dintre soți, fie pe temeiul consimțământului ambilor soți, stinge, pe data rămânerii irevocabile a hotărârii instanței, principalele efecte ale actului juridic al căsătoriei în raporturile dintre soți, în special efectele de natură personală.

Divorțul se diferențiază de:

- încetarea căsătoriei (moartea sau declararea judecătorească a morți soțului);

- desființarea căsătoriei (nulitatea căsătoriei);

- separația de fapt (despărțirea de fapt a soților), când aceștia rămân căsătoriți, dar au suspendat obligația de conviețuire;

- separația de corp (instituție reglementată doar în acele sisteme de drept care nu admit divorțul sau care îl acceptă în condiții restrictive, precum Spania, Marea Britanie, Franța, Italia, numită anticamera divorțului sau divorțul catolicilor), constând în suspendarea de către instanță, la cererea unuia sau a ambilor soți, a obligației de conviețuire, partajarea bunurilor comune și încredințarea copiilor minori spre creștere și educare, căsătoria rămânând valabilă. În dreptul francez, dacă separația de corp a durat cel puțin 3 ani, la cererea unui soț, hotărârea judecătorească de separație de corp se convertește de drept în hotărâre de divorț.

Prin urmare, pentru desfacerea căsătoriei prin divorț este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:

-existența unor motive temeinice pe care instanța de judecată este competentă să le analizeze cu atenție;

-imposibilitatea continuării căsătoriei;

-deteriorarea gravă a relațiilor de căsătorie, drept consecință a motivelor temeinice.

Capitolul I

Desfacerea căsătoriei. Noţiuni şi elemente generale

1.1.Noţiunea de divorţ şi sediul normativ în materie

Așa cum orice persoană are libertatea de a se căsători sau nu (în condițiile stabilite de lege), tot astfel legea îngăduie oricărei persoane căsătorite să ceară desfacerea căsătoriei a cărei continuare, datorită unor motive temeinice care au lezat grav și iremediabil raporturile dintre soți, a devenit imposibilă pentru el. Statul este direct interesat în apărarea căsătoriei și familiei, deoarece în familie se pune baza educării copiilor într-o morală sănătoasă și a pregătirii generațiilor viitoare. Însă apărarea căsătoriei nu înseamnă menținerea ei cu orice preț. Așadar se pune baza admiterii în legislația noastră a divorțului prin consimțământul ambilor soți, în condițiile stabilite de lege.