PROTECȚIA JURIDICĂ A MEDIULUI ARTIFICIAL

CAPITOLUL I . PROTECŢIA JURIDICĂ A MEDIULUI ARTIFICIAL

1.1. Felurile mediului artificial

Problemele mediului artificial nu pot fi privite izolat de cele ale mediului natural, ambele fiind supuse, de multe ori, aceleiaşi poluări şi având aceeaşi importanţă, Întreaga problemă a poluării trebuie deci abordată în concordanţă cu principiul dezvoltării durabile, urmărindu-se menţinerea unui echilibru adecvat. Desigur, fiecare domeniu al mediului natural şi celui artificial, iar în cadrul acestora fiecare element al lor, prezintă un anumit specific, la care trebuie adaptat şi managementul de mediu, ce implică satisfacerea următoarelor condiţii: asigurarea unei legislaţii adecvate, instituirea de autorizaţii şi licenţe corespunzătoare, elaborarea standardelor de mediu şi operaţionalizarea cadrului normativ .

Potrivit art. 3 lit. k) din Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediu¬lui nr. 50/2004 privind Stabilirea procedurii de organizare şi coordonare a schemelor de management de mediu şi audit (EMAS) în vederea participării voluntare a organi¬zaţiilor la aceste scheme ', modificat şi completat sistemul de management de mediu este componenta sistemului de management general, care include structura organiza¬torică, activităţile de planificare, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, implementarea, realizarea, analizarea şi menţinerea poli¬ticii de mediu. Implementarea unui astfel de sistem permite organizaţiei nu doar să corespundă aşteptărilor privind performanţa sa de mediu, dar şi să controleze costurile şi să se conformeze legislaţiei de mediu.

Pornind de la aceste precizări, ţinem să precizăm că sistemul de management de mediu se aplică diferenţiat în funcţie de felul mediului artificial.

Mediul artificial este cel creat de mintea şi mâna omului care poate fi diferit, în funcţie de locul aşezării sale. Dacă construcţiile de orice fel, în general bunurile se găsesc în interiorul locului unde locuiesc oameni vorbim de aşezări umane. Dacă ele se găsesc în afara acestor perimetre le putem spune convenţional obiective artificiale din afara aşezărilor umane.

În ce ne priveşte, considerăm că, din punctul de vedere al temei cercetate, cea mai uzitată clasificare a componentelor mediului artificial la care ne-am referit este cea mai importantă şi semnificativă, dar nu şi singură. Fiecare dintre aceste componente cuprind numeroase subdiviziuni.

Domeniul complex al mediului artificial, numit şi mediul antropic, poate fi şi este deci clasificat din mai multe puncte de vedere, apelând la unele criterii sau rară să se aibă în vedere astfel de criterii.

Pentru a elimina confuziile de termeni, menţionăm că cele două elemente ale mediului artificial vor fi, în cele ce urmează, definite şi prezentate distinct. Datorită însă faptului între ele există legături directe, fără ca ele să se suprapună, problematica propusă spre analiză o s-o tratăm în cadrul aceleiaşi structuri, ceea ce va face să apară un sistem complex.

1.2.Aşezările umane

Localităţile unde trăiesc oameni sunt oraşe sau comune, adică unității- administrativ-teritoriale; primele sunt organizate sub formă de oraşe sau municipii, iar ultimele cuprind satele învecinate şi cătunele. Aceste localităţi sunt, din punctul de vedere al protecţiei lor, aşezări umane.

La început erau numai micile localităţi, dar cu timpul urbanizarea a dus la crearea marilor oraşe. Puterea de atracţie a acestora era şi este foarte mare. Populaţia din micile localităţi s-a mutat şi se mută în multe părţi ale lumii şi astăzi în marile oraşe, care se dezvoltă fantastic şi totodată creşte numărul lor.

Într-o aşezare umane distingem construcţiile de locuinţe şi anexele lor, construcţi¬ile publice, instituţiile private, platformele industriale, pieţele, bulevardele şi străzile, locurile de odihnă şi agrement etc., în general tot ce se găseşte în interiorul graniţelor administrative ale unei localităţi şi este creat de om.