Protecția Victimelor Infracțiunilor

§1. PRECIZĂRI PREALABILE

În organizarea societăţii noastre moderne, un rol important îl are autoritatea de stat, autoritate de care se bucura instituţiile publice care au funcţii de organizare, conducere şi îndrumare a unor importante sectoare ale vieţii sociale, economice şi politice.

În scopul realizării unei lupte eficiente împotriva criminalităţii şi ameliorării situaţiei victimologice complicate, sunt necesare studii aprofundate şi multilaterale ale cauzelor şi condiţiilor comiterii infracţiunilor şi perfectare a sistemului de prevenire şi combatere a acestora.

Pentru crearea programelor de luptă împotriva criminalităţii, este necesară cunoaşterea mecanismul delictelor. Mecanismul cauzelor şi condiţiilor criminalităţii în societatea noastră este studiat, îndeosebi, prin prisma delincventului, structurii social-psihologice, diferitelor trăsături ale personalităţii şi comportamentului acestuia.

Infracţiunea, în majoritatea cazurilor, reprezintă prin sine un sistem, fiind un produs al interacţiunii delincventului cu mediul, şi anume cu o situaţie concretă de viaţă. În măsura în care la crearea şi dezvoltarea situaţiei participă şi alte persoane este important a cunoaşte trăsăturile obiective şi subiective ale acestora.

Un interes vădit îl reprezintă acele persoane care devin ţintă a atentatului criminal – victimele. Mecanismul faptei infracţionale poate fi relevat doar printr-o analiză multilaterală a tuturor elementelor sale atât din partea infractorului, cât şi din partea victimei.

Aşadar, pentru prevenirea şi combaterea eficientă a criminalităţii, este important a utiliza posibilităţi noi, determinate de cercetare nu numai a personalităţii şi comportamentului infractorului, dar şi a victimei infracţiunii, inclusiv a calităţilor acesteia, a comportamentului victimei în situaţia preinfracţională, infracţională şi postinfracţională.

§2. NOŢIUNEA DE VICTIMĂ

Din punct de vedere lingvistic cuvântul „victimă” are mai multe semnificaţii: persoană care suferă chinuri fizice sau morale din partea unei persoane, a societăţii etc.; persoană care suferă urmările unei întâmplări nenorocite, cum ar fi boală, accident, catastrofă etc.; în antichitate victima era un animal sau un om care urma să fie sacrificat unei zeiţe. Din punct de vedere juridic „victimă” este persoana care suferă din cauză: acţiunilor ilegale ale altor persoane, comportamentului său, concursului de circumstanţe negative, unei întâmplări nenorocite. Astfel, victimă într-un sens restrâns trebuie considerat individul căruia i-a fost cauzat un prejudiciu fizic, moral sau material în urma acţiunilor altor persoane, comportamentului său, evenimentelor ori întâmplărilor nenorocite.

În literatura de specialitate sunt un şir de definiţii ale noţiunii de victimă care scot în evidenţă victimele accidentelor rutiere, ale răzbunării, ale infracţiunilor, victimă religioasa, politică etc., şi aceasta e departe de a fi lista completă a definiţiilor concrete, particulare ale noţiunii de victimă.

Opera de înfăptuire a justiţiei penale şi a justiţiei în general îl are sau ar trebui să-l aibă, în definitiv, ca destinatar pe cel care a suferit consecinţele faptei ilicite. Beneficiarul imediat al actului de justiţie trebuie să fie cel care a căzut victimă faptei ilicite, cu toate că pe un alt plan, mai abstract, efectele realizării justiţiei radiază mai mult sau mai puţin către toţi membrii societăţii .