Psihologia Interogatoriului

Licență
8.5/10 (2 voturi)
Domeniu: Drept
Conține 1 fișier: docx
Pagini : 80 în total
Cuvinte : 29306
Mărime: 146.69KB (arhivat)
Cost: 8 puncte
UNIVERSITATEA BIOTERRA BUCUREŞTI FACULTATEA DE DREPT

Cuprins

CUPRINS

NOTE INTRODUCTIVE 2

CAPITOLUL I

INTEROGATORIUL SI ROLUL LUI IN CADRUL ANCHETEI JUDICIARE

1.1Caracterizare generală 4

1.2 Definiţia interogatoriului 7

1.3 Caracteristicile interogatoriului judiciar 10

1.4 Planurile situaţionale 12

1.5 Rezistenţa la interogatoriu 14

CAPITOLUL II

ANCHETA JUDICIARA DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGICA

2.1 Noţiunea anchetei judiciare 16

2.2 Etapele ascultării învinuitului sau inculpatului 18

2.3 Procedee tactice de ascultare a învinuitului sau inculpatului 23

2.4 Aspecte psihologice privind calităţile personale ale anchetatorului 30

2.4.1 calităţi psiho-intelectuale si moral-afective ale anchetatorului 33

CAPITOLUL III

PREGATIREA IN VEDEREA DESFASURARII ASCULTARII PERSOANEI IN CADRUL ANCHETEI JUDICIARE

3.1 Pregătirea in vederea desfăşurării ascultării persoanei vătamate 37

3.2 Pregătirea in vederea desfăşurării ascultării martorilor 47

3.3 Pregătirea in vederea ascultării făptuitorului 56

CAPITOLUL IV

INTEROGATORIUL DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGICA

4.1 Problematica psihologică a relaţiei anchetator-anchetat 65

4.2 Contactul interpersonal in biroul de anchetă 67

4.3 Comunicare non-verbală reguli tactici specifice raporturilor 72

4.4 Reguli tactice specifice raporturilor interpersonale de opozabilitate si confruntare 75

CONCLUZII 77

BIBLIOGRAFIE 78

Extras din document

NOTE INTRODUCTIVE

PRIVIND PSIHOLOGIA JUDICIARĂ PE TERENUL

DREPTULUI

Psihologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul proceselor,funcţiilor şi particularităţilor psihice care caracterizează un individ sau o colectivitate.

Psihologia judiciară este un domeniu de cunoaştere relativ tânăr, în plină expansiune şi din ce în ce mai popular în toată lumea. Datorită impactului mass-media, artei cinematografice şi romanelor poliţiste, atât disciplina propriu-zisă cât şi experţii-practicieni în psihologie judiciară sunt înconjuraţi de o anumită „aură a senzaţionalului şi misterului”. În fapt însă, psihologia judiciară nu poate fi redusă la studiul crimelor extreme şi a criminalilor senzaţionali, la fel cum nu toţi practicienii ce beneficiază de cunoştinţele acestei discipline sunt criminalişti.

Cu certitudine, Psihologia este ştiinţa centrată pe om, pe personalitatea sa, urmărind modul cum acesta se manifestă şi acţionează în modul său fizic, dar mai ales social. Aceasta reprezintă de fapt, o îmbinare între psihologia generală şi psihologia socială, fiind aplicată în domeniul infracţionalităţii ca formă specifică de activitate umană.

Psihologia juridică este o disciplină distinctă a psihologiei generale care studiază geneza delincvenţei,prevenirea ei, caracteristicile comportamentului deviant şi a grupelor delictuale, problematica actului justiţiar implicând detecţia delincvenţei, mărturia, ancheta, demonstrarea vinovăţiei sau disculparea, reeducarea delincventului, relaţiile dintre inculpat şi justiţiar, cu scopul de a înarma magistratul în statul de drept cu informaţiile care să-i permită aplicarea corectă a legii, în litera şi spiritul ei.

Este limpede,aşadar că, înfăptuirea actului de dreptate ,în efortul ecforării realităţii infracţionale sub aspectul său material obiectiv,se adresează nu unor concepte abstracte,ci unor realităţi concrete,aflate prin excelenţă pe terenul psihologiei judiciare. Din perspectiva laturii subiective “vinovăţia” psihologia judiciară impune o serie de exigențe fără îndeplinirea cărora actul de justiție rămâne un exercițiu steril,tehnicist ,lipsit de credibilitate si forță,erodat continuu de propria-i ineficiență si căzând în desuetitudine.

Magistratul mileniului trei,motivat de simțul datoriei dusă până la capăt ,nu poate fi decât un jurist competent si,totodată,un fin psiholog.

În arsenalul stiințifico-tehnic al pregătirii sale,informațiile pendinte ariei de aplicabilitate a psihologiei judiciare vor avea ,așadar ,o prioritate absolută.

De altfel,în generozitatea sa ca știință şi practică,psihologia judiciară se adresează tuturor categoriilor de specialiști care participă la înfăptuirea justiției și ale căror hotărâri produc un impact asupra destinului oamenilor aflați sub incidența legii.

Din această perspectivă ,psihologia judiciară se definește drept “disciplină distinctă,cu un pronunțat caracter pragmatic,informativ-formativă si de cultură profesională a magistratului în statul de drept,care are ca obiect studierea nuanțată si aprofundată a ființei umane implicată în drama judiciară,în scopul obținerii cunoștințelor si evidențierii legităților psihologice ,apte să fundamenteze interpretarea corectă a conduitelor umane cu finalitate judiciară sau crimogenă”.

Impactul psihologiei judiciare asupra demersului actului de dreptate este resimțit pe mai multe direcții majore:

a) Pe de o parte,il ajută pe magistrat la înțelegerea aprofundată și nuanțată a individului uman (autor,victimă,martor etc.), participant la drama judiciară si ,pe de altă parte ,îi oferă un ajutor imediat ,avertizându-l asupra propriilor sale limite caracterial-psihologice si atitudinal-aptitudine,exersându-i autocontrolul si oferindu-i ,totodată ,acele strategii tehnice si mijloace cu ajutorul cărora aceste limite pot fi depășite.

b) De asemenea ,face ca magistratul să înţeleagă omul in complexitatea sa,prin sublinierea faptului că in viața psihică aplicarea legilor cauzalității mecanice este o eroare , comportamentul uman atât cel conformist , cât si cel deviant –în lumina ştiinței actuale – neputând fi înțeles decât în termeni probalistici subordonați teoriei sistemelor in viziune psihocibernetică.

c) Având deci de judecat omul,magistratul trebuie sa-l privească din perspectiva persoanei ,care în mod obișnuit acționează rațional, de multe ori automat, nu o dată însă și irațional,justiția în evoluția ei tinzând prin intervenție preventiv-ofensivă eficace să reducă și să îngrădească din ce in ce mai mult potențialul de iraționalitate criminogenă al ființei umane.

d) Interpretând conduitele umane în raporturile interpersonale specifice actului de justiție,magistratul este înarmat cu informațiile referitoare la legitățile psihologice vizând cunoașterea cât mai exactă a personalității și sensibilității umane , a actului senzorio-receptiv ,a reprezentărilor memoriei,capacităților mental cognitive şi a potențialului afectiv-emoțional exercitându-și competențele la nivelul exigențelor actuale fără a fi pândit tot timpul de riscul unor inadmisibile erori.

e) În final, dobândind solide cunoştințe de psihologie ,magistratul implicat în actul de dreptate ,mai ales în cazurile complexe grave ,va ști când si cum să apeleze la serviciile cabinetelor de psihologie judiciară si a specialiștilor psihologi, din ce in ce mai prezenți în criminalistica modernă,în vederea valorificării unor rapoarte de expertiză sau constatări tehnico-stiințice specifice psihologiei judiciare.

Preview document

Psihologia Interogatoriului - Pagina 1
Psihologia Interogatoriului - Pagina 2
Psihologia Interogatoriului - Pagina 3
Psihologia Interogatoriului - Pagina 4
Psihologia Interogatoriului - Pagina 5
Psihologia Interogatoriului - Pagina 6
Psihologia Interogatoriului - Pagina 7
Psihologia Interogatoriului - Pagina 8
Psihologia Interogatoriului - Pagina 9
Psihologia Interogatoriului - Pagina 10
Psihologia Interogatoriului - Pagina 11
Psihologia Interogatoriului - Pagina 12
Psihologia Interogatoriului - Pagina 13
Psihologia Interogatoriului - Pagina 14
Psihologia Interogatoriului - Pagina 15
Psihologia Interogatoriului - Pagina 16
Psihologia Interogatoriului - Pagina 17
Psihologia Interogatoriului - Pagina 18
Psihologia Interogatoriului - Pagina 19
Psihologia Interogatoriului - Pagina 20
Psihologia Interogatoriului - Pagina 21
Psihologia Interogatoriului - Pagina 22
Psihologia Interogatoriului - Pagina 23
Psihologia Interogatoriului - Pagina 24
Psihologia Interogatoriului - Pagina 25
Psihologia Interogatoriului - Pagina 26
Psihologia Interogatoriului - Pagina 27
Psihologia Interogatoriului - Pagina 28
Psihologia Interogatoriului - Pagina 29
Psihologia Interogatoriului - Pagina 30
Psihologia Interogatoriului - Pagina 31
Psihologia Interogatoriului - Pagina 32
Psihologia Interogatoriului - Pagina 33
Psihologia Interogatoriului - Pagina 34
Psihologia Interogatoriului - Pagina 35
Psihologia Interogatoriului - Pagina 36
Psihologia Interogatoriului - Pagina 37
Psihologia Interogatoriului - Pagina 38
Psihologia Interogatoriului - Pagina 39
Psihologia Interogatoriului - Pagina 40
Psihologia Interogatoriului - Pagina 41
Psihologia Interogatoriului - Pagina 42
Psihologia Interogatoriului - Pagina 43
Psihologia Interogatoriului - Pagina 44
Psihologia Interogatoriului - Pagina 45
Psihologia Interogatoriului - Pagina 46
Psihologia Interogatoriului - Pagina 47
Psihologia Interogatoriului - Pagina 48
Psihologia Interogatoriului - Pagina 49
Psihologia Interogatoriului - Pagina 50
Psihologia Interogatoriului - Pagina 51
Psihologia Interogatoriului - Pagina 52
Psihologia Interogatoriului - Pagina 53
Psihologia Interogatoriului - Pagina 54
Psihologia Interogatoriului - Pagina 55
Psihologia Interogatoriului - Pagina 56
Psihologia Interogatoriului - Pagina 57
Psihologia Interogatoriului - Pagina 58
Psihologia Interogatoriului - Pagina 59
Psihologia Interogatoriului - Pagina 60
Psihologia Interogatoriului - Pagina 61
Psihologia Interogatoriului - Pagina 62
Psihologia Interogatoriului - Pagina 63
Psihologia Interogatoriului - Pagina 64
Psihologia Interogatoriului - Pagina 65
Psihologia Interogatoriului - Pagina 66
Psihologia Interogatoriului - Pagina 67
Psihologia Interogatoriului - Pagina 68
Psihologia Interogatoriului - Pagina 69
Psihologia Interogatoriului - Pagina 70
Psihologia Interogatoriului - Pagina 71
Psihologia Interogatoriului - Pagina 72
Psihologia Interogatoriului - Pagina 73
Psihologia Interogatoriului - Pagina 74
Psihologia Interogatoriului - Pagina 75
Psihologia Interogatoriului - Pagina 76
Psihologia Interogatoriului - Pagina 77
Psihologia Interogatoriului - Pagina 78
Psihologia Interogatoriului - Pagina 79
Psihologia Interogatoriului - Pagina 80

Conținut arhivă zip

  • Psihologia Interogatoriului.docx

Alții au mai descărcat și

Răspunderea Disciplinară a Polițistului

Introducere După 1989, în România a avut loc instaurarea regimului democratic care a avut ca efect înnoirea radicală a structurilor întregii...

Crima Organizată

CAPITOLUL I CRIMA ORGANIZATĂ INTERNAŢIONALĂ I. CRIMA ORGANIZATĂ SAU ORGANIZAREA CRIMEI I.1. NOŢIUNILE DE CRIMĂ ORGANIZATĂ ŞI ORGANIZAŢII...

Ascultarea Invinuit-Inculpat

CAPITOLUL 1 CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND TACTICA ASCULTĂRII ÎNVINUITULUI/INCULPATULUI 1.1. Precizări de ordin terminologic 1.1.1. Ascultarea...

Aspecte de Teorie și Practică Judiciară în Materia Infracțiunilor de Mărturie Mincinoasă și Încercarea de a Determina Mărturia Mincinoasă

Capitolul I – Aspecte introductive 1. Importanţa ocrotirii justiţiei prin normele de drept penal Practica istorică demonstrează că , la orice...

Mărturia Mincinoasă

Introducere Justiţia, în relaţia cu echitatea, se dovedeşte a fi un principiu de coordonare dintre fiinţele subiective. De altfel, latinescul...

Tactici de Ascultare a Martorilor

CAPITOLUL I ROLUL MĂRTURIEI ÎN CORECTA SOLUŢIONARE A CAUZELOR PENALE În cadrul procesului judiciar, sarcina centrală a organelor de cercetare...

Profilajul criminal în investigația criminalistică

INTRODUCERE Prezenta lucrare de licență prezintă sub diferite aspecte metodologia specifică investigării criminalistice pe baza profilajului...

Ascultarea Invinuitului

Ascultarea învinuitului/inculpatului şi importanţa acesteia Ascultarea învinuitului/inculpatului este una din activităţile cele mai importante...

Ai nevoie de altceva?