Psihologie judiciară - victimizarea judiciară

CAPITOLUL I

Aspecte introductive

În analiza fenomenului infracţional trebuie avut în vedere rolul jucat de ambii parteneri în comiterea actului infracţional având în vedere faptul că în multe cazuri fiecare deţine o responsabilitate în generarea, întreţinerea şi consumarea acestuia.

Lucrarea se axează pe rolul şi contribuţia victimei în procesul de producere a actului infracţional, pornind pe relaţia victimă-agresor, dar nu îşi propune să culpabilizeze sau să blameze victima care şi aşa suferă în urma comiterii actului agresional. În mod evident, agresorul, cel care comite fapta penală trebuie tras la răspundere proporţional cu gravitatea faptelor sale.

Poziţia victimei - comportamentul şi atitudinile acesteia - în actele criminale are ca perspectivă practică o activitate de prevenire eficientă. Munca de prevenire are mai mult succes dacă se concentrează pe victima potenţială.

Principiul după care trebuie ordonată munca de prevenire este atenţionarea continuă că individul, ca victimă potenţială, este primul care trebuie să prevină victimizarea.

CAPITOLUL II

Definiţii ale victimologiei: conceptul de victimă,

victimizare, victimizare judiciară

Secţiunea 1.

Definiţii ale victimologiei

Din punct de vedere etimologic, termenul de victimologie derivă din latinescul „victima” şi grecescul „logos” şi defineşte domeniul ştiinţific care se ocupă cu studiul victimei.

Termenul „victimă” a înregistrat mai multe sensuri:

a) fiinţă vie sacrificată unei zeităţi

b) persoana sau un obiect lezat sau distrus ca urmare a declanşării unei stări emoţionale intense

c) persoană care suferă din pricina unui eveniment: circumstanţe, boli, accidente

Victima poate fi şi o persoană care suferă de pe urma propriilor greşeli.

În sens larg, victimologia se referă la o arie de fapte foarte extinsă încât fiecare individ poate fi considerat victimă: victime ale civilizaţiei, mai precis ale efectelor ei secundare, ale ritmului de viaţă, care depăşeşte uneori posibilităţile noastre de a ţine pasul cu toate solicitările la care suntem supuşi; victime potenţiale a unor accidente de circulaţie, de muncă.

Victimologia a fost definită ca ştiinţa comportamentului şi personalităţii victimei raportată la conceperea, realizarea şi consecinţele directe ale actului agresional asupra acesteia.

Într-o altă accepţiune s-a considerat că victimologia asigură studiul victimei unui delict, al personalităţii sale, al caracteristicilor sale biologice, psihologice, morale şi socio-culturale, al relaţiilor sale cu delincventul şi al relaţiilor pe care le-a jucat în geneza delictului.

Pentru S. Schaffer victimologia este un studiu asupra relaţiilor şi interacţiunilor dintre agresor şi victimă.

A. Karmen a definit victimologia ca un studiu ştiinţific al victimizării ce include relaţiile dintre victimă şi agresor, interacţiunile dintre victimă şi sistemul de justiţie precum şi conexiunile dintre victimă şi alte grupuri sociale.

The World Society of Victimilogy consideră victimologia un studiu ştiinţific privind întinderea, natura şi cauzele victimizării criminale, consecinţele pentru persoanele implicate şi reacţia societăţii în particular politica şi sistemul de justiţie ca şi angajaţii voluntari şi asistenţii sociali.

Definiţia surprinde cele doua laturi de baza ale victimologiei: cea penală, interacţiunea agresor-victimă şi cea generală, asistenţa completă acordată victimei.