Răspunderea Internațională a Statelor pentru Încălcarea Normelor de Drept Internațional Umanitar

INTRODUCERE

Dreptul internaţional umanitar, cunoscut şi sub denumirea ,,dreptul conflictelor armate” sau ,,dreptul războiului”, are drept scop atenuarea efectelor conflictelor armate prin protejarea celor care nu iau parte la conflicte sau care nu mai iau parte la acestea şi prin reglementarea mijloacelor şi metodelor de luptă.

Statele sunt obligate să respecte normele dreptului internaţional umanitar care sunt obligatorii în temeiul tratatului sau care fac parte din dreptul internaţional cutumiar. Respectarea acestor norme este o preocupare cu caracter internaţional. In plus, suferinţa şi distrugerea cauzată de cazurile de încălcare a dreptului internaţional umanitar îngreunează reglementarea situaţiei care urmează conflictelor. De aceea, îmbunătăţirea respectării dreptului internaţional umanitar în întreaga lume este o chestiune de interes atât din punct de vedere politic, cât şi umanitar.

Normele dreptului internaţional umanitar au evoluat ca urmare a echilibrării necesităţilor militare şi a preocupărilor umanitare. Dreptul internaţional umanitar cuprinde norme care urmăresc să protejeze persoanele care nu iau parte în mod direct la ostilităţi sau care au renunţat să facă acest lucru, precum civilii, prizonierii de război şi alţi deţinuţi, persoanele rănite şi bolnave, dar şi restricţionarea mijloacelor şi a metodelor de luptă, inclusiv a tacticii şi a armelor, pentru a se evita suferinţa şi distrugerea în mod inutil.

Ca şi în cazul altor părti ale dreptului internaţional, dreptul internaţional umanitar are doua surse principale: convenţiile internaţionale (tratatele) şi dreptul internaţional cutumiar. Dreptul internaţional cutumiar este format din practica statelor, pe care acestea îl acceptă ca fiind obligatoriu. Deciziile judecătoreşti şi scrierile autorilor eminenţi constituie mijloace subsidiare pentru determinarea dreptului.

Dreptul internaţional umanitar se aplică oricărui conflict armat, atât internaţional, cât şi neinternaţional şi indiferent de originea conflictului. Acestea se aplică de asemenea situaţiilor de ocupaţie care rezultă în urma unui conflict armat. Diferite regimuri juridice se aplică conflictelor internaţionale armate, care au loc între state, şi conflictelor neinternaţionale (sau interne) armate, care au loc în interiorul unui stat.

Răspunderea internaţională prezintă o importanţă deosebită, deoarece garantează eficienţa dreptului internaţional umanitar, îndeplinind importante funcţii în dreptul internaţional: legalitatea internaţională, garantarea publică, dezvoltarea acestora.

Importanţa instituţiei responsabilităţii internaţionale este atestată de atenţia care s-a dat acesteia la nivelul forurilor internaţionale, regula general acceptată fiind că subiectele de drept internaţional işi angajează răspunderea internaţională prin săvârşirea unor acte ilicite, fiind responsabile pentru nesocotirea normelor de drept internaţional ori pentru nerespectarea angajamentelor juridice asumate pe cale convenţională.

Răspunderea internaţională a statelor nu poate fi interpretată ca o atingere a suveranităţii acestora, ci, dimpotrivă, ea constituie o manifestare a personalităţii lor internaţionale. Deşi în virtutea suveranităţii, mijloacele de a obliga un stat să respecte normele de drept internaţional nu au forţă coercitivă specifică dreptului intern, statele sunt îndreptăţite, tocmai pentru că sunt suverane, să ceară altor state repararea prejudiciului cauzat de acestea prin încălcarea unei obligaţii internaţionale.

Codificarea regulilor în domeniul internaţional este importantă în raporturile ce urmăresc soluţionarea conflictelor internaţionale, iar prin adoptarea mai multor convenţii şi protocoale a fost posibilă o armonizare a acestei instituţii. Fundamentul juridic al răspunderii internaţionale provine din normele şi obligaţiile care derivă din dreptul internaţional şi respectiv, din tratatele, convenţiile şi alte acte cu caracter de obligativitate dintre statele contractante. Statele îşi angajează răspunderea din momentul ratificării tratatului, asumându-şi angajamente şi căzând sub incidenţa unor sancţiuni în cazul nerespectării lui.

Putem afirma că importanţa abordării acestui subiect rezidă din faptul că răspunderea internaţională în dreptul umanitar urmăreşte, pe lângă atenuarea efectelor conflictelor armate, prevenirea conflictelor armate, restabilirea şi menţinerea păcii, sancţionarea faptelor ilicite, şi nu în ultimul rând educarea. Practic fundamentul prezentei lucrări este această din urma funcţie a dreptului internaţional umanitar, care are ca scop conştientizarea faptului că fără adoptarea unui comportament umanitar întreaga comunitate este compromisă