Răspunderea penală pentru încălcarea dreptului asupra obiectelor de proprietate industrială

Introducere

Proprietatea industrială este una dintre pârghiile de baza ale dezvoltării economice, sociale şi culturale ale naţiunii. Pentru a dezvolta procesul inovării, economia naţională trebuie să fie pregătită să stimuleze activitatea creativă, schimburile economice având ca obiect nu numai noi produse şi servicii, ci şi noi idei, noi rezultate ale activităţii inovatoare. Or, în noile condiţii, economia se bazează tot mai mult pe factori de producţie şi valori netradiţionale, cum sunt produsele intelectuale, tehnologiile informaţionale, brandurile etc. În condiţiile reliefate, un regim clar al proprietăţii industriale este o condiţie vitală pentru atragerea investiţiilor străine directe, promovarea cercetării-dezvoltării şi transferul de tehnologie. Protecţia penală a proprietăţii industriale să fie imperios necesară: progresul şi prosperitatea umanităţii depind de creativitatea ei în domeniile tehnic şi cultural; protecţia juridică plenară a creaţiilor noi încurajează investiţiile şi conduc la alte inovaţii; promovarea şi protecţia proprietăţii industriale stimulează creşterea economică, duc la crearea de noi locuri de muncă şi noi ramuri de activitate şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii. Un sistem de proprietate industrială eficient şi echitabil poate fi de ajutor tuturor ţărilor în exploatarea potenţialului de proprietate industrială care este un instrument puternic de dezvoltare economică şi de progres social şi cultural. Acest sistem contribuie la instaurarea unui echilibru între interesele inovatorului şi interesul public, asigurând astfel un mediu propice creativităţii şi invenţiei, în beneficiul tuturor. Drepturile de proprietate industrială sunt cele care într-o măsură considerabilă recompensează creativitatea şi efortul uman care reprezintă motorul progresului umanităţii.

Capitolul I : Evoluția concepției în știința dreptului penal și analiza juridico-istorică privind infracțiunile în domeniul proprietații industriale.

1.1 Analiza malerialelor științifice în Republica Moldova

Conform lucrării lui S. Brînza noţiunea de proprietate intelectuală înglobează două segmente: 1) proprietatea artistică, ştiinţifică şi literară; și 2) proprietatea industrială. Respectiv, formele juridice pe care le îmbracă acestea sunt: 1) dreptul de autor şi drepturile conexe; 2) dreptul de proprietate industrială. În noţiunea „dreptul de proprietate industrială” sunt articulate mai multe drepturi subiective reglementate distinct: 1) dreptul asupra invenţiei; 2) dreptul asupra modelului de utilitate;

3) dreptul asupra noilor soiuri de plante; 4) dreptul asupra desenelor şi modelelor industriale; 5) dreptul asupra topografiilor circuitelor integrate; 6) dreptul asupra mărcilor şi denumirilor de origine a produselor; 7) dreptul asupra numelui sau a denumirii comerciale şi emblemei comerciale. Constatăm că, în mare parte, tocmai această viziune asupra conţinutului noţiunii „dreptul de proprietate industrială” a prefaţat structura actuală a art.1852 CP RM, în care se incriminează încălcarea dreptului asupra obiectelor de proprietate industrială. Desigur, interesul cel mai mare îl prezintă investigarea aspectelor de drept penal ale infracţiunilor contra proprietăţii industriale efectuată de către S.Brînza. La momentul respectiv, când în legea penală a Republicii Moldova încă nu exista o incriminare distinctă a faptelor în domeniul proprietăţii industriale, autorul fundamentează în plan prospectiv oportunitatea completării respectivei legi, în vederea complinirii unei lacune cu efecte nefaste.