Răspunderea Președintelui României

Introducere

Instituţia Şefului Statului constituie una dintre cele mai vechi autorităţi politice, ea a apărut odată cu statul, cunoscând o evoluţie continuă, atât în ceea ce priveşte forma, structura, cât şi prerogativele, răspunderile şi atribuţiile. Orice colectivitate, indiferent de mărimea ei, de nivelul sau de organizare şi dezvoltare, a avut în fruntea sa un şef, fie ales, fie impus. Astăzi această instituţie este prezentă în societate sub diferite forme, structuri, atribute şi prerogative.

Analiza instituţiei Şefului Statului impune precizarea categoriei de putere căreia îi aparţine. Includerea acestei instituţii în cadrul puterii executive sau legislative ţine în mare măsură de principiul pe care aceasta se fundamentează, al separaţiei ei sau al unicităţii. Dacă puterea se fundamentează pe principiul separaţiei, instituţia Şefului Statului aparţine sferei executivului, de aceea ea apare sub numele de „şeful puterii executive” sau „şeful executivului”. Acolo unde însă statul este intemeiat pe principiul unicităţii, aceeaşi instituţie este aparţinătoare categoriei de putere similară cu cea a Parlamentului, adică a legislativului.

În decursul vremii, instituţia Şefului Statului a îmbrăcat două forme de organizare şi manifestare: uni-personală (rege, împărat, sultan, domn, principe sau preşedinte), de regulă numită, dar în vremurile moderne şi aleasă; colegială - aceasta a purtat şi poartă diverse denumiri: Prezidiu, Consiliul de stat, Consiliul prezidential.

CAPITOLUL I

1. RĂSPUNDEREA ÎN DREPTUL ADMINISTRATIV

1.1. RĂSPUNDEREA ŞI RESPONSABILITATE A

Concepţia privitoare la responsabilitatea statului a evoluat în timp, cu precădere după revoluţia franceză de la 17891.

La început Statul era considerat neresponsabil pentru actele sale, el putea lua orice măsură considerată necesară, fără a tine seama de interesele particularilor. Aceeaşi situaţie a existat şi în sistemul nostru administrativ, când în 1905, printr-o lege de modificare a legii Curţii de Casaţie s-au creat condiţii juridice pentru ca Statul, administraţia, să poată fi trase la răspundere. În prezent acest principiu a fost generalizat în aproape toate statele. În perioada interbelică, profesorul Paul Negulescu a exprimat opinia că responsabilitatea puterii publice este o consecinţă necesară a aplicării principiului egalităţii cetăţenilor în faţa sarcinilor publice şi a principiului solidarităţii ce există între membrii societăţii umane . Funcţia administrativă, ca toate celelalte funcţii ale Statului se exercită în interesul tuturor, Statul fiind astfel conceput ca o entitate ce reprezintă societatea umană în care este organizat.

Dacă pagubele produse de Stat unora dintre membrii societăţii nu ar fi acoperite, Statul acţionând în numele tuturor, atunci cei păgubiţi ar fi cei sacrificaţi, ceea ce este contrar principiilor egalităţii şi al echităţii. Acţiunea organelor Statului prin care sunt afectate interese particulare poate proveni din rea organizare, nepricepere, insuficientă cunoaştere a realităţii sociale, exagerarea servirii interesului general în detrimentul vădit al celui particular, neorganizarea unui serviciu public esenţial, fiind distruse bunuri de valoare mare.