Recidiva

CAPITOLUL I.

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND RECIDIVA

Secţiunea I.

Aspecte generale ale pluralităţii de infracţiuni

Pluralitatea de infracţiuni reprezintă instituţia de drept penal reglementată de C.p., în Titlul privind Infracţiunea, în art. 32-40.

În Proiectul Noului Cod Penal pluralitatea de infracţiuni este reglementată în Capitolul V – Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni, în art. 37-44.

În sens restrâns, pluralitatea de infracţiuni poate fi definită ca fiind situaţia în care aceeaşi persoană săvârşeşte două sau mai multe infracţiuni.

În sens larg, prin pluralitate de infracţiuni este desemnată situaţia prin care o persoană săvârşeşte mai multe infracţiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, cât şi situaţia în care o persoană săvârşeşte din nou o infracţiune după ce a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune .

Săvârşirea mai multor infracţiuni de către aceeaşi persoană reprezintă o stare primejdioasă a infractorului faţă de care trebuie să se ia măsuri mult mai eficace, faţă de infractorul primar.

Pluralitatea de infracţiuni nu este o formă de existenţă a infracţiunii (precum tentativa), ci o stare de fapt caracterizată prin prezenţa mai multor infracţiuni săvârşite de aceeaşi persoană .

În ceea ce priveşte pluralitatea de infracţiuni, o problemă importantă o reprezintă delimitarea acesteia de unitatea de infracţiuni.

Unitatea legală este o creaţie a legiuitorului, prin care se desemnează activitatea infracţională formată dintr-o singură acţiune ori inacţiune ce decurge din natura faptei sau din voinţa legiuitorului, săvârşită de o persoană şi în care se identifică conţinutul unei singure infracţiuni .

Pluralitatea de infracţiuni ridică probleme diferite în raport cu momentul comiterii infracţiunilor (înainte de condamnarea definitivă, după condamnarea definitivă, după executarea pedepsei), precum şi cu modul în care sunt urmărite şi judecate infracţiunile plurale: simultan, separat, succesiv .

Secţiunea a II-a

Formele pluralităţii de infracţiuni

1. Clasificarea pluralităţii

Pluralitatea de infracţiuni îmbracă două forme reglementate de C.p. în art. 32: concursul de infracţiuni şi recidiva, în timp ce art. 40 C.p. reglementează şi o a treia formă a pluralităţii de infracţiuni, şi anume pluralitatea intermediară.

Concursul de infracţiuni este forma pluralităţii de infracţiuni care constă în săvârşirea de către aceeaşi persoană a mai multor infracţiuni, mai înainte de a interveni o condamnare definitivă pentru oricare din infracţiuni.

Recidiva, ca formă a pluralităţii infracţionale, derivă din repetiţia săvârşirii de infracţiuni de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru una sau mai multe infracţiuni.

În situaţiile în care nu sunt îndeplinite nici condiţiile stării de recidivă, nici condiţiile concursului de infracţiuni deoarece a intervenit o condamnare definitivă pentru infracţiunea anterioară, se crează o stare intermediară, o pluralitate intermediară între concursul de infracţiuni şi recidivă.

Pluralitatea intermediară se realizează în ipoteza în care o persoană, după ce a fost condamnată definitiv pentru una sau mai multe infracţiuni, săvârşeşte din nou o infracţiune, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia ori în stare de evadare şi nu sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidivei.