Cuprins
- CAP. I MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE ÎN ADMINISTRATIA PUBLICA - CONSIDERATII GENERALE
- 1.1. Definirea conceptului de management
- 1.2. Reforma managementului resurselor umane
- 1.3. Mecanisme pentru consolidarea moralului si a motivarii în organizatiile publice
- 1.4.Relatii sociale, interactiunea rolurilor: angajator si politician
- 1.5. Managementul previzional al efectivelor în sectorul public
- 1.6. Performanta resurselor umane
- 1.7. Principalele responsabilitati ale managementului Resurselor Umane în Administratia Publica
- CAP. II POLITICA DE PERSONAL ÎN ADMINISTRATIA PUBLICA
- 2.1. Aspecte generale privind recrutarea si selectarea personalului în institutiile publice.
- 2.2. Evaluarea personalului
- 2.3. Formarea personalului
- 2.4. Constituirea statutului functionarului public
- 2.5. Functionarul public un alt tip de salariat. Particularitati ale functiei publice.
- 2.6. Selectarea functionarilor publici
- 2.7. Recrutarea functionarilor publici
- 2.8. Recrutarea functionarilor publici
- 2.9. Organizarea si desfasurarea concursurilor pentru ocuparea functiilor publice
- 2.10. Numirea în functii publice
- 2.11. Incompatibilitati cu functia publica
- 2.12. Conducerea personalului din adminstratia publica
- CAP. III STUDIU DE CAZ. RECRUTAREA, SELECTIA SI ANGAJAREA PERSONALULUI ÎN CADRUL PRIMARIEI Comunei Rauseni, Judetul Botosani
- 3.1. Consideratii generale
- 3.2. Procedura de recrutare
- 3.3. Etapa pregatitoare
- 3.4. Descrierea postului si profilul persoanei
- 3.5. Constituirea comisiilor de concurs si de solutionare a contestatiilor
- 3.6. Anuntarea postului vacant
- 3.7. Formularea anuntului
- 3.8. Primirea dosarelor
- 3.9. Procedura de selectare a dosarelor
- 3.10. Sustinerea probei scrise
- 3.11. Interviul
- 3.12. Procedura de recrutare pentru functia de consiler cu atributii de agent agricol
- 3.13. Metoda avansarii în treapta de salarizare imediat superioara
- 3.14. Conditiile si procedeul ocuparii unei functii de conducere în cadrul institutiilor publice
Extras din licență
1.1. Definirea conceptului de management
Managementul resurselor umane este o responsabilitate a tuturor celor care conduc oameni, în calitate de manageri implicati în executarea politicilor si strategiilor organizatiilor privind capitalul uman .
Cuvântul management genereaza multe neîntelegeri si de obicei apar în definirea
conceptului:
Ø limitarea sensului de "management" la notiunea de organizare a sarcinilor dintr-o întreprindere;
Ø asimilarea termenului în ideea de încadrare si în special la cei încadrati, la nivelul de conducere, eliminând ansamblul proceselor;
Ø asocierea cu obiectivul profitului si cu finalitatile lucrative fapt ce conduce la examinarea conceptului de performanta în organizatiile publice.
Chiar daca este foarte vechi, termenul de management este deseori perceput ca un neologism. Prima definitie în limba franceza a managementului este atribuita lui Henry Fayol, care propunea în 1916, o structurare a functiei de conducere în 5 componente astfel:
"A conduce înseamna a prevedea si a planifica, a organiza, a comanda, a coordona si a controla" .
În prezent, pot fi regasite, în actualizarile conceptuale ale managementului, o parte dintre elementele definitiei "fayoliene". Activitatea lui Fayol, care a sustinut nasterea unei stiinte a administratiei întreprinderii, se regaseste în continuarea celei de administrare a afacerilor publice.
În conceptia lui Fayol, organizatiile publice sunt ,,întreprinderi care nu au obiective monetare.
O problema dificila pentru reusita unei institutii într-o etapa de tranzitie este propria ei schimbare. Politica de schimbare este un proces complex de ajustare structurala tinând seama de mediul socio-economic, cultural, politic, educativ, legislativ, traditional, în continua modificare. Schimbarea structurii institutiei ar trebui sa aiba în vedere, în primul rând, schimbarea metodelor si procedurilor manageriale si apoi a mijloacelor tehnice si tehnologice. Aceste schimbari pot fi asigurate numai de un management performant al resurselor umane .
Un numar mare de proceduri, termeni din managementul întreprinderii provin din sectorul public, de exemplu notiunea de cadru îsi are originea în sectorul militar, unde era ofiterul care forma rangul în armata româna (patronul oficial pentru cariera soldatului).
Exista doua convingeri ferme referitoare la conducerea operatiunilor zilnice si de rutina ale institutiilor publice conform carora:1. exista o stiinta a administratiei publice care precizeaza proceduri operationale clare si precise. În timp ce managementul ar fi adecvat institutiilor private, în particular, cele care maximizeaza profitul, administratia, în conformitate cu maximele administratiei publice traditionale, ar fi modelul pentru managementul institutiilor sectorului public; 2. un cod operational pentru insitutiile publice va trebui sa conceapa principiile de management care sunt fundamental diferite de cele din sectorul privat, adica de maximele de management ale "liderilor privati" si atentia acordata obiectivului de maximizare a profitului .
Pentru unii autori, conceptul de management intra în conceptul mai larg al administratiei, desi nu este clar ce tip de management al administratiei este.
O astfel de abordare nu ne ofera informatii despre conceptul de management, deoarece conceptul de administratie contine o afirmatie semantica nu foarte diferita de aceea a conceptului de management.
Daca afirmatia semantica a cuvântului "birocratie" este una extrem de ambigua si controversata din punct de vedere terminologic si daca termenii mai largi nu sunt folositori, atunci avem cu siguranta o problema în momentul în care testam diferite afirmatii despre natura comportamentului managerial.
Într-o era cu o guvernare complexa, principiile stiintei administratiei publice nu descriu adecvat structura si operatiunile diverselor straturi ale sectorului public si nici nu ofera o îndrumare inteligenta pentru solutionarea problemelor practice de politica.
În esenta, abordarea administratiei publice a identificat caracteristici, care erau mult mai putin institutionalizate în structurile guvernului si în administratiile locale.
Astfel, sistemul dreptului public evidentia reguli si legatura strânsa cu proceduri în procesele administrative. Procesul decizional public se concentra pe elemente ale sectorului public, identificate cu termenul de "cazuri", care erau gestionate în conformitate cu prevederile standardizate, incluzând regulile juridice.
Cazurile aveau propria logica, constituind procesul administrativ, initiere, pregatire, decizie, implementare. Scopul regulilor rigide consta în garantarea legalitatii si a tratamentului egal sub incidenta legii.
Preview document
Conținut arhivă zip
- CAPITOLUL III.doc
- Lucrare licenta Administratie Publica.doc