Cuprins
CAPITOLUL 1. RELATIA DINTRE ADMINISTRATIA PUBLICA, FUNCTIA
PUBLICA SI FUNCTIONARUL PUBLIC
1.1. Natura juridica a raportului dintre administratia publica si functia
publica pag.4
1.2. Natura juridica a raportului administratie – functionar
public pag.7
CAPITOLUL 2. - REFORMA ADMINISTRATIEI PUBLICE ROMÂNESTI
2.1. Necesitatea reformei administratiei
publice pag.10
2.2. Principiile de baza ale strategiei de reforma a administratiei
publice pag.13
2.3. Scopul, obiectivele generale si natura strategiei de
reforma pag.15
2.4. Grupuri tinta si etapele strategiei reformei în administratia
publica pag.18
CAPITOLUL 3. - FUNCTIA SI FUNCTIONARUL PUBLIC ÎN CADRUL REFORMEI
ADMINISTRATIEI PUBLICE
3.1. Principiile care stau la baza exercitarii functiei
publice pag.22
3.2. Clasificarea functiilor publice
pag.24
3.3. Categorii de functionari
publici pag.27
3.4. Strategia de dezvoltare a functiei
publice pag.30
CAPITOLUL 4. - REFORMA SI MANAGEMENTUL FUNCTIILOR PUBLICE
SI A FUNCTIONARILOR PUBLICI
4.1. Reforma managementului resurselor umane în administratia
publica pag.33
4.2. Cadrul legal necesar pentru reforma functiei publice si a
functionarilor pag.34
4.3. Cadrul institutional necesar dezvoltarii managementului resurselor
umane pag.36
4.4. Rezultatele reformei functiei publice. Evaluarea
performantelor pag.39
4.5. Viziune asupra procesului de reforma a functiei publice în special si a
administratiei publice în
general pag.43
Bibliografie
Extras din document
CAPITOLUL 1
RELATIA DINTRE ADMINISTRATIA PUBLICA, FUNCTIA
PUBLICA SI FUNCTIONARUL PUBLIC
1.1. Natura juridica a raportului dintre administratia publica si functia publica.
Problema naturii juridice a functiei publice – a raportului de serviciu ( de functie
publica ) – este primordiala în definirea unui statut al functionarilor publici si pe baza
acestuia stabilirea drepturilor si obligatiilor persoanelor considerate functionari publici.
Natura juridica a raportului dintre functionarul public si autoritatea ori institutia
publica în care îsi desfasoara activitatea au fost interpretate diferit în literatura de
specialitate (contract de locatie, de serviciu, de mandat, de munca, civil nenumit,
administrativ, închirieri de servicii, contract de drept public).
Altii, au considerat functia de stat ca un statut legal deoarece actul de instituire al
acesteia este întotdeauna un act de autoritate, iar cel ce exercita functia, exercita
autoritatea statala si nu drepturile decurgând dintr-o situatie contractuala.
În consecinta, raporturile dintre administratie (stat si autoritatile colectivitatilor locale)
si functionarii lor au la baza un statut legal, ce deriva dintr-un act legal de autoritate (de
numire) si nu dintr-un acord de vointa, dintr-un contract, continutul functiei si anume
competenta fiind prestabilita de lege, cu caracter de continuitate, ritmicitate, numirea si
eliberarea din functie a functionarului facându-se pe cale unilaterala de autoritatea sau
institutia administratiei publice.
Fundamentul juridic al raportului de functie publica are caracter legal, iar situatia
functionarului public este strâns legata de functia publica si institutia publica (serviciul
public).
Aceasta situatie face, în primul rând, ca puterea, competenta unui functionar public de
a emite acte juridice sa fie stabilita prin însasi legea de organizare a serviciului public si
prin urmare, competenta sa aiba pentru functionarul public un caracter obiectiv.
Urmare a situatiei legale predeterminate, drepturile si obligatiile care revin
functionarului public sunt stabilite în vederea bunei functionari a autoritatii sau institutiei
publice.
În timp ce exercitarea drepturilor conferite de capacitatea de folosinta si exercitiu
constituie facilitati, competenta functiei publice face ca drepturile functionarului public,
legal investit, sa fie în acelasi timp si obligatii, iar nerespectarea lor sa atraga sanctiuni
diferite de cele aplicate pentru nerespectarea normelor care se refera la capacitatea juridica
civila.
Functionarul public nu poate renunta la drepturile care îi sunt conferite prin lege,
deoarece au fost prevazute în interesul bunei functionari a serviciului public, iar pe de alta
parte, în materie de functie publica, drepturile pentru functionari reprezinta obligatii
corelative
Manifestarea de vointa, de acceptare din partea celui care ocupa functia publica nu
este decât o conditie pentru ca functionarul public sa poata exercita legal atributiile
functiei.
Raporturile de serviciu dintre functionarul public si autoritatile si institutiile publice
sunt raporturi juridice ale caror regim este reglementat de Legea nr. 188/1999, republicata
privind statutul functionarilor publici.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Reforma Functiei Publice.pdf