Regimul Juridic al Bunurilor Soților în Codul Familiei și în Noul Cod Civil

CAPITOLUL 1

CONSIDERAŢII PRELIMINARE

1.) Evoluţia raporturilor patrimoniale dintre soţi

Familia monogamă, cu finalitatea pe care a avut-o la apariţia ei şi în măsura în care nu s-a abătut de la originea ei istorică şi înfăţişează astfel conflictul dintre bărbat şi femeie,"redă în mic, un tablou al aceloraşi antagonisme şi contradicţii în care se mişcă societatea impărţita pe clase de la ivirea civilizaţiei, fără a le putea soluţiona şi învinge."

Ȋn lucrarea sa "Psichologie du mariage", Honore' de Balzac, cu ironia ce-l caracteriza, demasca, în mod plastic, concepţia burgheza despre căsătorie, în care femeia este o proprietate ce se dobândeşte prin contract" în virtutea unor legi scrise de către bărbaţi.

Emanciparea femeii, începută în Societatea Vestică în secolul IX şi răspândit în alte pãrţi ale lumii în întârziatul secol XX a avut un efect semnificativ asupra drepturilor soţilor de a dispune de proprietatea lor. Ţările Scandinavice şi-au îmbunătăţit legile cu privire la căsătorie în 1920 pentru a permite soţilor să-şi păstreze controlul independent a proprietăţii lor. A urmat Germania Vestică în 1950 prin introducerea în constituţie a egalităţii legale a sexelor. Alte naţiuni vestice au întreprins revizuiri similare în legislaţia lor în anii următori. In 1950, China a proclamat un cod al căsătoriei dând soţilor drepturi egale asupra proprietăţii maritale".

După cel de-al II-lea război mondial, sub presiunea forţelor democratice,Naţiunile Unite au adoptat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care după ce in articolul 1) consacră principiul egalităţii în drepturi a tuturor oamenilor, în art. 2) dispune că nu se pot face discriminări în ceea ce privesc rasa, sexul, limba, religia, etc. Deplina egalitate în drepturi dintre bărbat si femeie nu putea să existe în orânduiri bazate pe exploatare, unde interesele legate de proprietatea privată au impus supremaţia bărbatului în cadrul familiei monogame, prima formă de familie întemeiată pe condiţii economice şi anume pe triumful proprietăţii private asupra proprietăţii comunei primitive. Despărţirea societăţii în clase antagoniste, ca o consecinţa a proprietăţii private şi prin urmare cea dintâi asuprire de clasă, a coincis cu dezvoltarea antagonismului dintre bărbat şi femeie, în cadrul familiei monogame. Supremaţia economică a bărbatului a avut drept consecinţă asuprirea economică a femeii.

Ȋnlăturându-se regimul dotal şi întregul sistem de convenţii matrimoniale, strâns legate de caracterul specific patrimonial al căsătoriei burgheze,considerata ca un simplu contract,ca o afacere comercială oarecare,Codul Familiei întemeiază raporturile ulpatrimoniale între soţi pe principiul comunităţii bunurilor dobândite în timpul căsătoriei (art. 30 Codul.Familiei.)

Codul Civil român din 1865 reglementa, cu titlu de regim matrimonial legal, regimul separaţiei de bunuri (art.1283) care se aplică în mod obligatoriu ori de cate ori soţii nu adoptau înainte de celebrarea căsătoriei, prin convenţie matrimonială, un alt regim matrimonial.

Ceea ce cârmuia ȋnsã în trecut regimurile matrimoniale era principiul libertăţii convenţiilor matrimoniale, art.1224 Cod.Civil, în temeiul căruia viitorii soţi puteau sa adopte orice regim matrimonial sau să facă combinaţii de regimuri matrimoniale cu singura restricţie, specifică de altfel întregului drept presocialist de a nu aduce atingere drepturilor bărbatului - cap al familiei şi al societăţii conjugale.

Intrarea în ţigoare a Constituţiei din 1948 a abrogat tacit dispoziţiile-din Codul Civil de la 1865 privitoare la regimul dotal. Cum art. 105 al Constituţiei din 1948 prevedea că odată cu publicarea ei, "se desfiinţează toate dispoziţiile din legi, decrete, regulamente şi orice alte dispoziţii contrare prevederilor Constituţiei", instanţele judecătoreşti au fost chemate să stabilească textele Codului Civil care nu mai erau compatibile cu dispoziţiile constituţionale sau să confere interpretări noi în lumina principiilor stabilite de legea fundamentală. Existenţa regimului separaţiei de bunuri nu exclude, s-a spus, posibilitatea ca bunurile intrate în regimul patrimoniului unui soţ, în timpul căsătoriei, să fi fost dobândite în coproprietate de ambii soţi. Noţiunile noi care s-au utilizai erau acelea de " patrimoniu conjugal" şi "comunitate de fapt" prin ele urmãrindu-se să se desemneze comunitatea de bunuri a soţilor, precum şi să se recunoască contribuţia, prin munca în gospodărie a femeii casnice.

Codul Familiei, adoptat la 29 decembrie 1953 şi intrat în vigoare la 1 februarie 1954, precedat de o serie de acte normative care în succesiunea lui au marcat desprinderea dreptului familiei din dreptul civil. Bunurile pe care le au soţii la data intrării în vigoare a Codului Familiei devin comune sau proprii, potrivit dispoziţiilor acestui cod.

Prin Decretul 32/1954 au fost abrogate expres art.1223 -1233 Cod Civil care reglementau regimul separaţiei de bunuri, ca şi prevederile arti. 1232 - 1253 Cod Civil care se referau la regimul dotal şi la societatea de achiziţii" .Chiar dacă bunul fusese dobândit de soţ înainte de intrarea ȋn vigoare a Codului familiei a statuat Tribunalul Suprem - el încetează a mai fi coproprietate pe cote părţi, devenind bun comun în devălmăşie.

Ȋn dreptul comparat, regimurile matrimoniale se clasifică după mai multe criterii. Astfel, după izvorul lor, regimurile matrimoniale sunt legale şi convenţionale,după cum sunt stabilite prin lege sau prin convenţie.Convenţia matrimonială este convenţia prin care viitorii soţi stabilesc regimul matrimonial căruia i se supun. Această convenţie se încheie înainte de celebrarea căsătoriei. Ȋn cazul regimurilor matrimoniale modificabile,convenţia matrimonială se poate încheia şi în timpul căsătoriei.

După structura lor, regimurile matrimoniale sunt de comunitate, universale sau parţiale de bunuri şi de separaţie (regimul separaţiei de bunuri şi regimul dotal). Deasemenea, exista regimuri matrimoniale eclectice, care ȋmbinã separatia de bunuri în timpul căsătoriei cu principiul comunitar ce se se manifestã la desfacerea acesteia.Ȋn sfârşit,regimurile matrimoniale sunt imutabileşi mutabile, dupã cum nu se pot modifica, ori se pot modifica în timpul căsătoriei.Regimul juridic al bunurilor soţilor instituit de Codul Familiei este în exclusivitate legal,unic,obligatoriu si imutabil.