Regimul Juridic al Protecției Apei și Ecosistemelor Acvatice

INTRODUCERE

Protecţia mediului înconjurător în general şi ocrotirea monumentelor naturii în special, au devenit obiective importante ale lumii contemporane. Dezvoltarea economică şi socială, impulsionată de, explozia” tehnico-ştiinţifică actuală, pune umanitatea în faţa unor probleme noi, necunoscute şi uneori nebănuite cu câteva decenii în urmă, de a căror rezolvare depind progresul şi aspiraţiile ei spre mai bine.

Consider că printre aspectele spinoase cu care se confruntă omenirea zilelor noastre este şi aceea a integrării ei în mediul înconjurător, în condiţiile în care, în ofensivă neîntreruptă de cucerire a resurselor naturii, omul riscă adeseori de a se îndepărta de ea. Modul de utilizare defectuos şi proastă distribuire a resurselor constituie un aspect important al, crizei mediului înconjurător”

Apa – un bun fără de care nu se poate trăi - a fost definită de a lungul timpului în diverse moduri, astfel: „Apa, un lichid transparent şi incolor, care în stare pură, este o combinaţie de oxigen şi hidrogen, este unul din elementele componente ale mediului natural, o sursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată.” Apa apare ca un element indispensabil pentru viaţă, individ şi societate. Ea este materie primă pentru activităţi productive, sursa de energie şi cale de transport. Apa este un factor determinant în menţinerea echilibrului ecologic.

„Cea mai mare cantitate de apa existenta pe glob (97 %) se afla în oceane şi mari. Calotele de gheaţă ale polilor conţin, ceva mai mult de 2 % din totalul de apă, iar fluviile, râurile, lacurile, pânzele subterane de apă şi atmosfera, abia 1 %, procent infim care constituie în mod obişnuit sursa aprovizionării cu apă a omului.” Datele ştiinţifice arata ca la fiecare 15 ani consumul de apă se dublează. Solicitările crescânde de apa reclama o nouă abordare a utilizării resurselor de apă dulce de care se dispune pe glob.

Apa reprezintă un element indispensabil existenţei vieţii pe planetă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, materie primă pentru activităţi productive, sursă de energie şi cale de transport şi, nu în ultimul rând, un factor determinant în menţinerea echilibrului ecologic. Deşi acoperă trei pătrimi din suprafaţa Terrei şi constituie 75% din ţesuturile vii, iar la nivelul Universului este mai rară decât aurul, apa rămâne o resursă naturală limitată, inegal distribuită în timp şi spaţiu, într-adevăr, numai 0,3% dintre apele terestre constituie rezervorul nostru de apă dulce şi 10 ţări în lume îşi împărtăşesc 60% din zăcămintele unei asemenea ape. La această situaţie contribuie mai mulţi factori: repartizarea neuniformă geografic şi temporal, calitatea diversă, fenomenul masiv şi global de poluare ş.a.

Umanitatea este ea însăşi o parte a biodiversităţii şi existenţa noastră în lume ar fi imposibilă fără aceasta. Calitatea vieţii, competitivitatea economică, forţa de muncă şi securitatea, toate se bazează pe acest capital natural. Biodiversitatea este esenţială pentru „serviciile ecosistemelor”, adică serviciile pe care le oferă natură: reglarea climei, apa şi aerul, fertilitatea solului şi producţia de alimente, combustibil, fibre şi medicamente. Aceasta este esenţială pentru menţinerea viabilităţii pe termen lung a agriculturii şi a pescuitului şi stă la baza multor procese industriale şi a producţiei de medicamente noi.

Biodiversitatea ecosistemelor acvatice cuprinde varietatea genelor şi a speciilor care constituie viaţa în mediul acvatic. În prezent, suntem martorii unei pierderi constante a biodiversităţii acvatice cu consecinţe profunde pentru lumea naturală şi pentru bunăstarea oamenilor. Cauzele principale sunt schimbările care se produc în habitatul natural. Acestea au loc datorită exploatării excesive a oceanelor, râurilor, lacurilor, invaziilor de specii străine, poluării şi - tot mai mult - datorită schimbărilor climatice la nivel global. Europa a stabilit un obiectiv pentru a stopa pierderea biodiversităţii până în 2010. Studiile recente ale AEM arată că, fără eforturi politice suplimentare semnificative, este puţin probabil că obiectivul să fie atins.

CAPITOLUL I

APĂ ȘI IMPORTANȚA EI ÎN LUME

Apa este indispensabilă mediului viu; degradarea şi poluarea să antrenează daune ecologice (atingeri ale faunei şi florei), afectează activităţile turistice (plaje, pescuit, petrecerea timpului liber), agricultură (irigarea, piscicultura, concilicultură) şi chiar industriei, atunci când apa devine improprie anumitor procese de fabricaţie. Ele reduc mai ales cantitatea de apă potabilă, fie alterându-i gustul, fie contaminând pânzele freatice care servesc la alimentarea umană. Prin amploarea şi gravitatea sa, în condiţiile în care apa nu poate fi înlocuită cu nimic, problematica acvatică constituie una dintre problemele ecologice globale majore ale secolului XXI.