Regimul juridic al SA cu referiri la practica jurisdicțională în materie

CAP.I. NOŢIUNI GENERALE DESPRE SOCIETATEA PE ACŢIUNI

1.1. Istoric referitor la societatea pe acţiuni

Apariţia societăţilor comerciale, fără a putea fi strict delimitată în timp, s-a datorat premiselor economice şi sociale.

Acţiunile individuale au cedat locul factorilor reuniţi, care asigurau, pe de o parte, creşterea considerabilă a resurselor de muncă şi financiare, iar pe de altă parte, diversificarea acţiunilor întreprinse în realizarea scopului comercial.

Cooperarea practică între întreprinzători a permis abordarea conceptului de societate comercială.

Societăţile pe acţiuni apar în secolul XVII pe fondul acumulării unor capitaluri considerabile în urma expansiunii coloniale a unor ţări ca Olanda, Anglia şi Franţa.

Marile companii constituite pentru exploatarea resurselor coloniale aveau la bază patente regale sau concesiuni, aporturile patrimoniale numite deja ”acţiuni” fiind importante. Societăţile astfel constituite beneficiau de personalitate juridică proprie, riscurile investitorilor fiind limitate la nivelul patrimoniului distinct al companiei.

Codul comercial francez din 1807 va reglementa pentru prima dată societatea anonimă cu cele două forme ale sale, respectiv societatea pe acţiuni şi societetea în comandită pe acţiuni. Până în 1867, societatea pe acţiuni putea funcţiona însă numai pe baza autorizaţiei guvernului, ceea ce a constituit un impediment în răspândirea şi diversificarea activităţii sale în perioada de început.

Regulamentul Organic al Munteniei de la 1830 adoptă sistemul francez al autorizării societăţii anonime. Autorizaţia este dată de principe. Acelaşi sistem este păstrat şi după Unire , când este consacrat, la 1864 de Condica de comerţ.

Ulterior, reglementarea societăţilor comerciale dată de către Codul comercial francez a fost preluată şi de dreptul altor state ca: Olanda, Belgia, Spania, Italia şi prin intermediul acesteia din urmă de Codul comercial român din 1887.

Codul comercial de la 1887 se deosebeşte totuşi de codul francez cât şi de cel italian, adoptând sistemul mixt al reglementării şi autorizării. Pe de o parte sunt reglementate prin lege condiţiile constituirii, pe de altă parte este supusă autorizării judecătoreşti funcţionarea societăţii pe acţiuni.

Legea din 24 februarie 1941 a subordonat hotărârea judecătorească avizului conform al Ministerului Economiei Naţionale, bazat pe criterii de oportunitate.

1.2. Cadrul juridic de constituire şi funcţionare a societăţilor comerciale în România

Perioada de tranziţie parcursă în ţara noastră după 1989, în scopul edificării unei economii de piaţă, a impus cu necesitate abrogarea dispoziţiilor Codului comercial român, reglementând regimul juridic al societăţilor comerciale, considerându-se că acestea au fost depăşite de noua realitate social-economică.

Un prim pas l-a constituit Legea nr.15/1990 care a reglementat constituirea unor societăţi comerciale cu personalitate juridică, pe cale administrativă.

În conformitate cu art .17 din Legea nr.15/1990 unităţile economice de interes republican s-au organizat ca societăţi comerciale prin Hotărârea Guvernului, în timp ce cele de interes local au luat fiinţă prin decizia organului administraţiei locale de stat.

Şi aceste societăţi s-au supus potrivit art.47 din Legea nr.15/1990, regimului de drept privat, existând obligaţia ca relaţiile comerciale dintre regiile autonome, dintre societăţile comerciale cu capital de stat, precum şi relaţiile acestora cu statul, să se deşfăşoare pe baze contractuale guvernate de principiul libertăţii contractuale, cât şi de reglementările specifice ale Codului civil şi Codului comercial român.

Reglementarea generală în materia societăţilor comerciale a fost dată însă prin Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale.

Legea nr.31/1990, asimilând o experienţă acumulată pe plan mondial, a creat un sistem de reglementare şi autorizare fiabil şi democratic. Constituirea se realizează simplu, în două variante posibile, sub controlul judecătorului delegat. Autorizarea este opera suverană dar vigilentă a justiţiei, menită să vegheze la respectarea strictă a legii şi la ocrotirea subscriitorilor de acţiuni. Administrarea şi gestionarea societăţii sunt supuse unui sistem eficient de control, iar hotărârile adunărilor generale pot fi atacate, în anumite condiţii, în justiţie. Normele de drept penal vin să garanteze contra abuzurilor ce au umbrit în alte timpuri şi locuri existenţa unor asemenea societăţi comerciale.

Prin Legea nr.31/1990 s-a stabilit regimul juridic al celor 5 forme de societăţi comerciale recunoscute de legea română, respectiv: societetea în nume colectiv, societatea în comandită simplă, societatea pe acţiuni, societatea în comandită pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată.

Distincţia dintre cele 5 forme juridice de societate comercială este dată de modul specific în care este angajată răspunderea socială. Astfel la societăţile în nume colectiv asociaţii răspund în mod nelimitat, solidar şi subsidiar cu privire la obligaţiile sociale asumate faţă de terţi în mod identic cu asociaţii comanditaţi ai societăţilor în comandită. În schimb asociaţii comanditari ai societăţilor în comandită, au o răspundere limitată la nivelul aportului patrimonial în cadrul societăţii la fel ca şi acţionarii unei societăţi pe acţiuni sau asociaţii unei societăţi cu răspundere limitată.

Trebuie menţionat că Legea nr.31/1990 se aplică oricărei societăţi comerciale indiferent de obiectul acesteia de activitate, inclusiv societăţilor comerciale cu participare străină.

Dacă în ceea ce priveşte alegerea domeniului de activitate al unei societăţi comerciale se aplică principiul libertăţii generale de opţiune, excepţia o constituie interzicerea prin hotărâre de guvern a unor activităţi care nu pot fi desfăşurate în cadrul unei societăţi comerciale, situaţie prevăzută de art.56 din Legea nr.31/1990.

Tot cu privire la regimul juridic aplicabil societăţilor comerciale, trebuie menţionat că atunci când constituirea unei societăţi are drept scop atât săvârşirea unor operaţiuni calificate de legea comercială drept fapte de comerţ cât şi fapte de natură civilă, determinarea regimului juridic aplicabil se va face în raport cu ponderea şi rolul fiecărei categorii de fapte. Astfel dacă faptele săvârşite servesc în fapt realizării operaţiunilor civile societatea va fi considerată civilă cu regim juridic corespunzător.

Reglementarea generală dată regimului juridic al societăţilor comerciale prin Legea nr.31/1990 se completează cu dispoziţiile Codului comercial în ceea ce priveşte aspectele referitoare la faptele de comerţ, comercianţi şi obligaţii comerciale, cât şi cu dispoziţiile Codului civil referitoare la actul constitutiv şi a Codului muncii cu referire la încadrarea salariaţilor la societăţile comerciale şi a O.G. nr.76/2001.