Relația Statului cu Dreptul

Licență
8/10 (1 vot)
Domeniu: Drept
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 60 în total
Cuvinte : 24658
Mărime: 104.73KB (arhivat)
Cost: 10 puncte
UNIVERSITATEA DANUBIUS GALAŢI FACULTATEA DE DREPT

Cuprins

INTRODUCERE

CAP. I. GENEZA ISTORICĂ A STATULUI ŞI DREPTULUI

CAP. II. ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND STATUL ŞI DREPTUL

1. Noţiunea de drept

2. Noţiunea de stat

3. Atributele statului

CAP. III. STATUL ŞI DREPTUL, FACTORI AI SUPRASTRUCTURII SOCIALE

CAP. IV. STATUL DE DREPT, EXIGENŢĂ A CONTEMPORANEITĂŢII

1. Statul de drept şi principiile activităţii sale

2. Statul de drept în contextul globalizării

CONCLUZII

Extras din document

INTRODUCERE

Societatea instituţionalizată nu poate fi separată de societatea trăită de către indivizi şi grupuri, de viaţa socială în toată complexitatea ei. Fie că este vorba de moduri de producţie, de raporturi sociale, de oameni, de canal de transmitere socială, ori de instituţii politice, fiecare domeniu al societăţii instituţionalizate nu trăieşte decât prin oameni şi grupurile ale căror practici, relaţii conflicte, reprezentări, aspiraţii, proiecte, acţiuni, constituie o activitate constantă, o elaborare, în acelaşi timp, individuală şi colectivă. În această activitate societatea se re-creează permanent, în raport cu cultura, aceasta ar fi elaborarea culturală.

În acest proces de elaborare culturală dreptul şi statul ocupă un loc important ca factori de organizare şi disciplinare a relaţiilor sociale, de desfăşurare a lor în cadrul ordinii de drept, apărată de organele de stat.

Cultura se caracterizează prin acumularea de cunoştinţe şi de opere, ca obiecte de civilizaţie, şi printr-un ansamblu de procese psiho-sociale proprii subiecţilor, care, create în cadrul transfor¬mărilor tehnice şi economice, constituie treptat un element motor original propriu unei societăţi. Dacă civilizaţia industrială este marcată de tehnici, de moduri de producţie, de forme de muncă, de acumularea unei cunoaşteri ştiinţifice, fiecare popor se exprimă într-un fel creator printr-o mişcare la care participă fiecare individ şi fiecare grup, într-un mod particular.

Dacă elaborarea culturală se efectuează în cadrul transformă¬rilor materiale ea nu poate fi redusă la simplul joc al mijloacelor de producţie. în ce măsură oamenii sunt supuşi unor presiuni ale forţelor materiale, influenţaţi în trebuinţele şi dorinţele lor de grupurile dominante ale unei societăţi? în ce măsură conştienti¬zarea propriilor aspiraţii le permite să se elibereze de aceste presiuni? Elaborarea culturală este termenul care reprezintă un răspuns la aceste întrebări.

Cultura-creaţie, cultura-acţiune nu sunt localizate într-un dome¬niu special al vieţii sociale. Prin ele subiectul poate deveni un actor, adică poate domina constrângerile şi condiţionările şi poate utiliza la maximum mijloacele ce-i stau la dispoziţie în mediul său înconjurător. Printre aceste mijloace dreptul şi statul ocupă un loc de frunte. Reglementarea raţională a drepturilor şi îndatoririlor fundamentale cetăţeneşti, a raporturilor de muncă, de familie, a celor economice şi financiare, sancţionarea infracţiunilor, găsirea formelor celor mai potrivite de reprezentare a populaţiei în cadrul unor organe de stat democratice, funcţionarea acestora pe baza şi cu respectarea normelor de drept sunt numai câteva dintre problemele juridice care atestă gradul de civilizaţie şi cultură al unei societăţi, pe o anumită treaptă a dezvoltării sale.

Problema care se pune este de a şti dacă se poate vorbi de o evoluţie a valorilor proprii civilizaţiei şi culturii, care să răspundă ideii de progres al societăţii umane şi să facă posibilă o tipizare a lor, în mod linear pornind de la inferior spre superior?

De la început trebuie să observăm că problema nu se poate pune în ansamblu. Există elemente ale civilizaţiei şi culturii care se integrează în ideea de progres social, pe când altele sunt indiferente acestui proces. S-ar putea spune, poate, că ideea de progres este proprie, mai mult, unor valori ce aparţin civilizaţiei decât culturii; civilizaţia evoluează mai rapid, cultura este mai conservatoare, are o tendinţă mai mare de stabilitate.

Dacă ne referim la civilizaţie, la valorile materiale create de ea, observăm că, în acest domeniu, valorile noi se creează pentru a înlocui pe cele vechi, primele reprezentând un progres faţă de secundele. Pe măsură ce se creează bunuri materiale noi, se renunţă la cele vechi. Tractorul a înlocuit căruţa cu cai, blocurile moderne au înlocuit bordeiele, locul poştalionului a fost luat de avion şi tren, se zboară în spaţiul cosmic.

Dar în domeniul culturii? Aici crearea unor valori noi nu duce la renunţarea la cele vechi. Cultura reprezintă un tezaur ce se îmbogă¬ţeşte mereu, aici nu se poate surprinde (sau se surprinde mai greu şi în anumite elemente) ideea de progres. Nu se poate spune că creaţiile noi sunt mai valoroase decât cele vechi şi că odată create valorile noi se renunţă la cele vechi. Valorile mai vechi, în domeniul culturii, nu se perimează. Dimpotrivă, unele dintre ele, o dată cu trecerea timpului dobândesc o valoare mai mare. Lucrările lui Picasso reprezintă oare un progres faţă de cele ale lui Rembrandt sau Rubens? Sunt ele mai valoroase? Scrierile lui Tolstoi sau Galsworthy sunt mai valoroase decât ale lui Homer? Compoziţiile lui Sostacovici sunt mai valoroase, sau reprezintă un progres faţă de cele ale lui Mozart sau Ceaicovsky? Nu s-ar putea spune.

Ideea după care civilizaţia corespunde progresului umanităţii este seducătoare, dar şi periculoasă. Cel care generalizează termenul se gândeşte întotdeauna la propria civilizaţie şi concepe progresul prin prisma societăţilor în care ea se manifestă. Cultura tinde să se uniformizeze şi să se suprapună civilizaţiei, aşa cum a fost cazul civilizaţiei Greciei antice, a civilizaţiei musulmane sau a celei creştine. Uneori ideea de civilizaţie a fost legată de o societate dominantă, ca de ex. civilizaţia franceză, sau chiar de o rasă domi¬nantă, aşa cum apare la Gobineanu ori în anumite curente totalitare germane, chiar înainte de nazism.

Preview document

Relația Statului cu Dreptul - Pagina 1
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 2
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 3
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 4
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 5
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 6
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 7
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 8
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 9
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 10
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 11
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 12
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 13
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 14
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 15
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 16
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 17
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 18
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 19
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 20
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 21
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 22
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 23
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 24
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 25
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 26
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 27
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 28
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 29
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 30
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 31
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 32
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 33
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 34
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 35
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 36
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 37
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 38
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 39
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 40
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 41
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 42
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 43
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 44
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 45
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 46
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 47
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 48
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 49
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 50
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 51
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 52
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 53
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 54
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 55
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 56
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 57
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 58
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 59
Relația Statului cu Dreptul - Pagina 60

Conținut arhivă zip

  • Relatia Statului cu Dreptul.doc

Alții au mai descărcat și

Drept internațional public - statul subiect de drept internațional public

Motto “ Statul care vrea să fie respectat în plan extern şi să rămână bine consolidat în plan intern nu are valoare mai mare de protejat şi de...

Rolul timpului de muncă și de odihnă în relațiile de muncă din România

INTRODUCERE ,,Munca este legea lumii moderne; temeiul unui stat este munca; Bogăția unui popor nu stă în bani ci, iarăși, în muncă; Fiecare ,...

Dreptul la un proces echitabil

1 SCURT ISTORIC AL DREPTURILOR OMULUI Se poate afirma că istoria drepturilor omului se confundă cu istoria omenirii. Convingerea că oamenilor li...

Domeniul Public și Domeniul Privat al Statului ca Obiecte ale Dreptului de Proprietate Funciara

INTRODUCERE Prin prezenta lucrare, intitulată “Domeniul public şi domeniul privat al statului ca obiecte ale dreptului de proprietate funciara”...

Relatia Dintre Stat si Drept

Realitatea , desigur mai puternica si mai interesanta în drept , cea mai pasionanta de studiat este statul “ MIRCEA DJUVARA. Statul si dreptul...

Desfacerea căsătoriei prin divorț - motive de divorț

Capitolul 1 1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE 1.1. Divorţul la popoarele antice Încă din cele mai vechi timpuri, instituţia juridică a divorţului a...

Domeniul privat al statului și al unităților

NOŢIUNI INTRODUCTIVE Domeniul privat al unităţilor administrativ teritoriale este alcătuit din bunurile mobile şi imobile care nu sunt afectate...

Funcționalitatea Statului de Drept în România

CAPITOLUL 1. ABORDĂRI DOCTRINARE PRIVIND STATUL DE DREPT 1. 1. Construcţia ideii de stat de drept Analizând determinările statului de drept,...

Te-ar putea interesa și

Rolul instanțelor judiciare și de arbitraj internaționale în dreptul internațional public

CONSIDERATII GENERALE 1.Notiunea de instanta internationala “Era necesar”, asa s-a considerat; pentru ca sunt prea multe state care...

Relatia Dintre Stat si Drept

Realitatea , desigur mai puternica si mai interesanta în drept , cea mai pasionanta de studiat este statul “ MIRCEA DJUVARA. Statul si dreptul...

Democrația și Puterea Birocratică

Birocratismul si totalitarismul “Birocratia. O dificultate pentru oricare solutie.” - H. Samuel Birocratia si metodele birocratice sunt...

Institutiile Politice - Obiect de Studiu al Dreptului Constitutional

INSTUTIIILE POLITICE  OBIECT AL DREPTULUI CONSTITUTIONAL 1.Ce sunt institutiile politice? Institutiile sunt forme organizatorice create de...

Relatia dintre Stat si Drept

CAPITOLUL I ORIGINEA ŞI EVOLUŢIA DREPTULUI ŞI STATULUI 1. ORIGINEA COMUNĂ 2. DREPTUL 3. STATUL. ELEMENTE DEFINITORII 1. ORIGINEA COMUNĂ “...

Dreptul Aplicabil Administratiei Publice

A-Despre Administratie si Drept in Dacia Administratia de stat, ca fenomen apare o data cu statul. Deci si in statul sclavagist dac,...

Protecția intereselor europene

1.Aspecte generale Protecţia intereselor financiare este, de mulţi ani, o prioritate care reţine în mod deosebit atenţia guvernelor şi...

Spețe rezolvate la drept internațional public

1. Se dă art. 38/Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie: „1. Curtea, a cărei misiune este de a soluţiona conform dreptului internaţional...

Ai nevoie de altceva?