Rolul apărătorului în procesul penal

INTRODUCERE

Actualitatea temei.

Problema drepturilor omului este mereu actuală şi este firesc să fie aşa, de vreme ce în permanenta căutare a fericirii sale, a ameliorării condiţiei sale, omul a apelat nu numai la soluţii de ordin politic, economic, moral, ci şi la cele de ordin juridic.

În Republica Moldova, în sistemul garanţiilor juridice, instituţia procesuală a dreptului învinuitului la apărare ocupă unul din locurile importante. Principiile acestei instituţii stau la baza art.26 al Constituţiei, care prevede că dreptul la apărare este garantat, datorită cărui fapt fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

Asigurarea dreptului la apărare constituie o garanţie importantă a stabilirii adevărului în fiecare cauză penală, a soluţionării corecte a cauzei penale, precum şi a emiterii unei sentinţe legale şi întemeiate. Nu este deloc întîmplător că încălcarea dreptului la apărare reprezintă una dintre cauzele erorilor judiciare. Experienţa arată că respectarea strictă a drepturilor bănuitului, învinuitului şi inculpatului pe parcursul urmăririi penale şi a examinării judiciare a cauzei exclude posibilitatea condamnării ilegale şi neîntemeiate, a aplicării greşite a legii penale, cît şi a fixării unei pedepse inechitabile.

Republica Moldova, în condiţiile sistemului de drept actual, pierde tot mai multe cauze înaintate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, fapt care demonstrează că mai avem mult de muncit la capitolul protecţia drepturilor cetăţeanului şi a libertăţilor fundamentale.

Anume “avocatul” este chemat să apere drepturile şi interesele legitime ale părţilor în proces, să reveleze şi să critice carenţele urmăririi penale şi ale examinării judiciare, să depună eforturi pentru eliminarea acestor neajunsuri în ordinea stabilită de lege. Avocatul nu-şi exercită doar vocaţia de apărător al bănuitului, învinuitului, inculpatului. Apărîndu-i, el contribuie la înfăptuirea corectă a justiţiei, la soluţionarea dreaptă a cauzei, precum şi la apărarea intereselor societăţii în ansamblu.

Tema participării avocatului într-un proces, indiferent este acest proces civil sau penal, este puţin tratată în literatura juridică autohtonă. Alegând tema „Rolul apărătorului în procesul penal” m-am condus anume de acest fapt, de actualitatea temei în condiţiile sistemului de drept a Republicii Moldova, precum şi de interesul personal de a mă implica în studierea şi elucidarea acestui subiect.

Mai mult ca atât, mi-am propus să examinez ambele tipuri de asistenţă juridică acordate de avocat în procesul penal (apărarea şi reprezentarea), deoarece avocatul este admis la proces atât în calitate de apărător al bănuitului, învinuitului, inculpatului cât şi în calitate de reprezentant al părţii vătămate, părţii civile şi civilmente responsabile.

Scopul şi sarcinile lucrării.

Scopul prezentului studiu constă în determinarea aspectelor teoretice şi practice ale avocatului ca subiect al procesului penal, atît în faza de urmărire penală cît şi în instanţa de judecată, precum şi evidenţierea rolului acestuia la înfăptuirea corectă a justiţiei.

Ca sarcini fundamentale ale tezei putem menţiona:

- analiza istoricului apariţiei şi evoluţiei avocaturii;

- evidenţierea miloacelor procesuale de asigurare a dreptului la apărare;

- definirea noţiunii apărătorului şi statutul lui procesual;

- stabilirea rolului şi locului apărătorului în acordarea asistenţei juridice;

- bazele normativ-juridice şi etice ale activităţii apărătorului;

- modalitatea de admitere, înlocuire şi renunţarea la apărător;

- activitatea procesual-penală a apărătorului la efectuarea urmăririi penale şi faza de judecată;

- determinarea cazurilor de participarea obligatorie a apărătorului;

- discursul apărătorului.

La baza elaborării tezei au stat o serie de lucrări publicate de către autorii din Rusia, România şi Republica Moldova.

Structura lucrării.

Lucrarea constă din: introducere, trei capitole, unde am încercat să evidenţiez necesitatea asigurării dreptului la apărare întru-un stat democratic şi civilizat, istoria apariţiei instituţiei avocaturii, statutul juridic al apărătorului, rolul şi locul apărătorului în acordarea asistenţei juridice, precum şi particularităţile activităţii procesual-penale a apărătorului la efectuarea urmăririi penale şi în instanţa de judecată, încheiere şi bibliografie. Fiecare capitol cuprinde cîte trei paragrafe care completează şi desfăşoară tema dată.

În ultimii ani legislaţia procesual penală a Republicii Moldova a suferit multe modificări, creîndu-se diverse posibilităţi pentru înfăptuirea apărării pe cauzele penale. Schimbările pozitive în stabilirea locului, rolului şi funcţiilor apărătorului în viaţa societăţii şi a statului, a mecanismului de ocrotire a normelor de drept s-au conturat în urma consolidării suveranităţii şi a independenţei Republicii Moldova.

Necătînd la aceasta trebuie să recunoaştem că mai sunt prezente unele lacune care crează dificultăţi la înfăptuirea apărării şi încalcă dreptul cetăţenilor la apărare.

În continuare voi încerca să evidenţiez locul şi rolul pe care îl ocupă apărătorul (avocatul) în procesul penal, deoarece activitatea acestuia în condiţiile sistemului de drept a Republicii Moldova la momentul actual are o mare importanţă.