Rolul Femeii și al Tânărului în Societatea Comunistă Românească

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă este structurată în trei capitole. Primul capitol se numeşte Evoluţia societăţii româneşti în anii regimului comunist. Prin lucrarea de faţă mi-am propus să prezint şi să analizez statutul femeii şi al tânărului în societatea comunistă, modul cum aceştia au fost percepuţi şi folosiţi de partidul comunist pentru îndeplinirea intereselor de clasă. Înlăturarea monarhiei la 30 decembrie 1947, a deschis drumul pentru acapararea totală a puterii politice de către comunişti, ceea ce a dus societatea românească în faţa unor profunde prefaceri economice, sociale şi politice. În această nouă ordine socială, femeile şi tinerii au deţinut poate cel mai important rol. După proclamarea Republicii Populare Române la 31 decembrie 1947, regimul a declanşat un proces rapid de modernizare a societăţii, care necesita participarea populaţiei la consolidarea lui. Cum potenţialul de lucru al femeilor, nu a fost până atunci valorificat în cadrul producţiei, era momentul ca femeile să îşi demonstreze calităţile în cadrul activităţii de producţie, în calitate de agenţi ai modernizării. Problema emancipării femeii îşi va găsi rezolvarea tocmai în acest proces amplu de modernizare, deoarece ele vor fi scoase din anonimatul vieţii casnice şi integrate producţiei. Un alt aspect semnificativ al importanţei femeii în societate este reprezentat de rolul său matern. Alegerea ca succesor al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej la funcţia de secretar general al partidului în 1965, a reprezentat pentru Nicolae Ceauşescu, prilejul de a-şi impune propria viziune asupra societăţii, ceea ce s-a numit naţionalism-comunismul. Într-o societate în care drepturile individuale nu contau, iar interesele de clasă primau, femeile au trebuit convinse, prin orice mijloace, că datoria lor primordială este aceea de a da viaţă şi prin urmare, a te conforma politicii partidului. Presa abunda în articole care subliniau grija profundă a partidului faţă de sănătatea femeii. Copii erau în concepţia comunistă cei care vor produce schimbarea şi vor duce mai departe ideologia. În al doilea capitol, numit Femeia în politica demografică a României comuniste(1965-1989) , prezint situaţia femeii în societatea românească după venirea lui Nicolae Ceauşescu la conducerea statului, deoarece acest interval de timp, până la prăbuşirea comunismului, în decembrie 1989, a fost cel mai important din punct de vedere al implicaţiilor de ordin social, dar mai ales psihologic asupra femeilor.

În primul subcapitol am analizat actele normative prin intermediul cărora a fost exprimată politica demografică. În cel de-al doilea subcapitol prezint modul cum obiectivele politicii demografice s-au reflectat în ziarele şi revistele din acea perioadă. În al treilea capitol, numit Tânărul în sistemul comunist din România, am analizat problema îndoctrinării tinerilor, folosind ca instrument învăţământul, un rol semnificativ am atribuit istoriei şi modului cum aceasta a fost rescrisă pentru a servi scopurilor regimului. Perioada pe care o voi trata, în acest capitol, va fi cea începând cu anul 1945, până la prăbuşirea comunismului în România, în 1989. Cu aceste două capitole se încearcă răspunderea la întrebarea: de ce femeia şi tânărul au contat atât de mult pentru regimul comunist? Dar pe lângă acest aspect, am urmărit să prezint variaţiile în maniera de a trata femeia în funcţie de necesităţi şi importanţa educaţiei tineretului în spiritul ideologiei.