Rolul și locul dreptului european în sistemul de drept al statelor membre. cazul României

Capitolul I. Dreptul european în raport cu dreptul

statelor membre

Noţiunea dreptului european implică cunoaşterea determinărilor, evoluţiilor şi trăsăturilor caracteristice ale noilor reglementări juridice care au fundamentat Uniunea Europeană”. Dreptul european reprezintă totalitatea normelor juridice cuprinse în tratatele de instituire sau în actele adoptate de instituţiile comunitare prin care sunt reglementate structurile, rolul şi funcţiile instituţiilor Uniunii Europene şi raporturile acestora cu instituţiile naţionale. ,,Dreptul comunitar se aplică în cadrul comunităţilor europene ca un drept intern al acestora, dar nu şi relaţiilor cu un pronunţat caracter intern al statelor (statuare făcută de Curtea de Justiţie)”.

Ralierea la U.E. orice stat membru recunoaşte ordinea juridică la nivelul uniunii şi supremaţia dreptului comunitar, dar în acelaşi timp se remarcă faptul că cele două sisteme respectiv cel comunitar şi cel naţional sunt autonome şi distincte, relaţia dintre ele fiind determinată de capacitatea de stabilire şi garantare prin ,,Tratatele U.E. dar şi de principiul stării”.

,,Dreptul European reglementează raporturile juridice din cadrul Comunităţilor Europene şi dintre acestea şi statele membre, în baza competenţelor instituţiilor europene, precum şi a raporturilor juridice dintre aceste instituţii şi organismele statelor membre”.

,,Dreptul european este alcătuit din două categorii de norme juridice”:

- cele cuprinse în tratatele constitutive, care au valoare constituţională şi

- cele cuprinse în acte juridice emise de instituţii comunitare – care constituie legislaţia comunitară ordinară.

,,Metoda comunitară are permanentul dialog dintre interesele naţionale şi interesele comune la bază, respectând diversitatea naţională, dar în acelaşi timp afirmând şi propria identitate a Uniunii”. Aceasta a apărut cu scopul de a depăşi contradicțiile seculare, pentru a şterge aerele de superioritate şi pentru a aboli recursul la forţă ce marca relaţiile dintre state. Această metodă va permite realizarea unei ,,Europe democratice,,, ataşată valorilor libertăţii, generată de nevoia popoarelor de astăzi de a forma un nou continent în care să nu mai existe antagonismul Est/Vest

Comunitatea Europeană a instituit o ordine de drept independentă, care este “expresia unei conştiinţe deosebite a valorilor, impregnate de o comunitate legislativă europeană”. Fireşte, actualmente ea încă se prezintă ca o “ordine de drept parţială” imperfectă, necesitând completarea din elementele fundamentale ale ordinii de drept naţionale, cu care – prin comunitatea originii – deseori se întrepătrunde şi împleteşte.

Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (CJCE) a subliniat, din vremea jurisdicţiei sale anterioare, autonomia ordinii de drept comunitare”. Principiul înseamnă că dreptul comunitar decurge din propriile sale surse juridice şi se desprinde – odată cu concretizarea crescândă a noţiunilor şi principiilor sale de bază – atât de elementele lui fundamentale de drept internaţional, cât şi de ancorarea sa istorică în concepte de drept ale statelor membre. ,,Autonomia rezultă – în primul rând – din principiile de structură şi constitutive, specific comunitare, ale autorităţii nemijlocite şi ale priorităţii dreptului comunitar”.

I.1 Principiile care guvernează relaţia drept european - dreptul statelor membre

În literatura de specialitate, noţiunile fundamentale ale dreptului şi dreptului jurisprudenţial referitor la principiile acestora preciyăm faptul că acestea se suprapun în ceea ce priveşte conţinutul, structura, chiar dacă au denumiri diferite”. Câţiva autori specialişti, recunosc această formă a dreptului jurisprudenţial al Curţii de Justiţie aparţinând în masă dreptului comunitar , chiar dacă acceptă că, de regulă, jurisprudenţa nu trebuie considerată ca un veritabil izvor de drept, iar alţii deopotrivă precizează că aplicabilitatea acestor principii generale este una dintre problemele ce-l aparţine cu desăvârţire practicii Curţii de Justiţie”

Pentru ca să existe cu adevărat perfecţionarea Comunităţilor Europene au fost făcute cercetări cu privire la calea desprinderii din tratate a unor principii generale. Menţionăm faptul că în acest sens, Curtea a făcut o serie de principii generale deprinse din drept (dreptul de apărare, principiul bunei credinţe, buna administrare a justiţiei, îmbogăţirea fără justă cauză etc).

Clasificarea acestor principii s-a făcut pe baza mai multor păreri ale unor specialişti diferiți ai deptului, astfel s-a considerat că principiile pot fi clasificate în unele principii cu privire la natura Comunităţilor”, principii ce aparţin dreptului internaţional şi unele principii culese în mod intenţionat din dreptul statelor membre.

Ideea este că aceste principii ce aparţin dreptului european se mai referă şi la raporturile existente dintre instituţiile U.E., iar, pe de altă parte, la strânsa legătură a raporturilor dintre aceste instituţii şi organismele ce aparţin statelor membre