Separația puterilor în condițiile statului de drept

INTRODUCERE

Statul, cuvantul care desemneaza societatea organizata din punct de vedere politic, este un termen relativ modern, care a aparut mult mai tîrziu decat realitatea pe care o ilustrează.

Într-o formula succinta statul este o - entitate politică constituită dintr-un teritoriu delimitat de frontiere, dintr-o populație și dintr-o putere instituționalizată- . Titular al suveranitații el personifică din punct de vedere juridic națiunea. Este o definiție demnă de reținut pe care o considerăm concisă, precisă și clară.

Între noțiunile: stat, putere de stat și aparat nu exista deosebire de sferă, ci doar o deosebire de nuanță, de accentul ce se pune pe unul sau pe altul din aspectele acestui fenomen social complex.

Scopul statului, ca instrument de organizare și conducerea socială, este apărarea intereselor generale ale societății și ale cetățenilor.

Puterea presupune ierarhie, autoritate, o anumita dinamica a acțiunii și organizării sociale, potrivit unor strategii recunoscute și accentuate în sistemul jocului democratic. Puterea este un mod specific de expresie a relațiilor umane, concretizat prin faptul că anumiți oameni pot să determine , mai mult sau mai puțin cuprinzător social, conduita altor oameni. Acest fenomen complex se datorează particularității că societatea se adaptează permanent, producand propriul său cîmp social și cultural, transformand mecanismele puterii.

Puterea are caracter de autoritate, exercitîndu-se corecție dar și prin persuasiune, prin influențare, autoritatea, semnificînd, generic, fortă de convingere. Într-un alt sens, autoritatea reprezintă anumite organe de stat competente să ia masuri cu caracter obligatoriu, în oricare dintre semnurile ei, autoritatea este o creație logică și istorică a societății umane, care funcționează ca o ordine normativă.

Specificul oricărei puteri constă în posibilitatea de a-și impune voința de a determina supunerea sau subordonarea altora.

Puterea de stat este un atribut caracteristic statului, ce se deosebește de celelalte categorii sau forme de autoritate, prin trăsături caracteristice: are caracter politic, are o sferă generală de aplicabilitate, dispune de structuri specializate care o realizează și este suverană.

Statul este alcatuit dintr-un ansamblu de organe și instituții prin intermediul cărora iși exercită funcțiile în societate. Acest mecanism s-a constituit - și se constituie - în functie de realitățile economice, social-politice, ideologice din țara respectivă. În epoca moderna, în lupta împotriva arbitrariului feudal, diferiții gînditori s-au străduit să conceapă o formă de stat care să prevină exercitarea abuzivă a puterii guvernanților. Astfel, a apărut teoria separației puterilor - în Anglia, J. Locke, sec. XVII, în Franța, Montesquieu ,- concepție potrivit căreia într-un stat diferitele sale funcții trebuie sa fie separate: dupa Locke ar exista numai puterea legilor și executivă, Montesquieu a adaugat-o și pe cea judecătorească. Este faimoasă. afirmația lui că - ...puterea să oprească puterea- . Pe de alta parte, separația nu exclude colaborarea și controlul reciproc al puterilor, ci dimpotrivă, le presupune, altminteri funcționarea statului ar fi imposibilă.

Suveranitatea determină limitele în care statul își stabilește propriile prerogative și priorități constituționale. Această regulă este consacrată în Carta O.N.U., care consfințește în art. 2 principiul egalității suverane a statelor. Națiunile Unite au contribuit constant la promovarea modelului suveranității de stat de sorginte occidentală.

Deseori se face distincție între suveranitatea de stat și autonomia lui politică. Această distincție semantică reflectă distanța între conceptul juridic al ordinii statale și realitatea raporturilor puterii politice. Autonomia este o noțiune ce reflectă capacitatea relativă a unui stat de a-și gestiona propriile treburi în pofida constrîngerilor economice, sociale și strategice, impuse prin contextul internațional. Ea exprimă puterea guvernelor de a acționa de o maniera independentă în concepție și în realizarea obiectivelor lor în politica internă și cea externă. Statele pot fi cu adevărat autonome, dacă reusesc efectiv să-și determine destinul în conformitate cu necesitățile și aspirațiile popoarelor lor.

Din această perspectivă, lucrarea este actuală atît din punct de vedere teoretic, cît și practic.

Noutatea științifică și valoarea practică a cercetărilor sunt determinate de scopul și sarcinile lucrării, noțiunile și aprecierile rezultate în urma investigațiilor efectuate.

Semnificația și valoarea prezentei lucrări se manifestă prin faptul că rezultatele cercetării, concluziile propuse de autor pot fi utilizate în procesul studierii puterii de stat, în scopul cunoașterii neajunsurilor și plusurilor puterii statale.

Scopul și obiectivele tezei. Scopul lucrării constă în analiza conceptului de putere de stat în dreptul constituțional.

Pentru realizarea scopului trasat, ne-am propus următoarele obiective:

- stabilirea conceptului de putere de stat în dreptul constituțional;

- determinarea conceptului, acceptiunilor și trăsăturilor puterii;

- tipurile puterii;

- stabilirea conceptului suveranității;

- analiza principiului separației puterilor în stat.

Suportul metodologic și teoretico-științific. Baza metodologică a acestei lucrări o constituie urmatoarele metode:

- Metoda cercetării literaturii de specialitate;

- Metoda analizei (deductive și inductive);

- Metoda observației;

- Metoda istorică;

- Metoda comparativă;

În procesul de elaborare și scriere a tezei au fost utilizate lucrari științifice, tratate, monografii de specialitate, manuale, studii, articole din reviste din țară și de peste hotare, în special ale unor autori, precum: Muraru Ioan, Ionescu Cristian, Deleanu Ion, Badescu M., Rusu Ion, Alexandra Arseni, ș.a..

Structura și volumul lucrării. Teza de licență a fost alcătuită conform cerințelor și practicilor din domeniul cercetării, cuprinzînd următoarele elemente: întroducere, patru capitole divizate în paisprezece subcapitole, concluzii, și bibliografie, urmărind ca din acest punct de vedere să oferim posibilitatea unei întelegeri cît mai realiste și profunde a problematicii analizate.

În primul capitol întitulat - Teoria puterii - - am încercat să stabilesc conceptul, accepțiunile puterii, precum și am analizat tipurile puterii.

Capitolul II întitulat - Caracteristica generală a puterii de stat- este dedicat analizei conceptului, accepțiunilor și trăsăturilor puterii de stat, analizei conceptului de suveranitatea, precum și stabilirea legitimității și legalității.

În capitolul III întitulat - Separația și colaborarea puterii de stat- -stabilește originile separării și colaborării puterii de stat, esența principiului separării și colaborării puterii de stat, precum și rolul Curții Constituționale în asigurarea separării și colaborarii puterii de stat

În capitolul IV întitulat - Separarea puterilor în regimurile contemporane- este dedicat analizei separării puterilor în stat în diferite țări ale lumii.

În concluzii s-a încercat de a face simbioza a tot ceea ce s-a menționat pe parcursul lucrării.

Volumul lucrării cuprinde 58 de pagini.