Studiu de caz privind capacitatea civilă a minorului

INTRODUCERE

În prezent, capacitatea de a încheia acte juridice reprezintă o condiție de fond esențială, de validitate și generală a actului juridic civil. În prezenta materie, regula ori principiul îl constituie capacitatea de a încheia acte juridice, incapacitatea reprezentând excepție.

Tema ,,Studiu de caz privind capacitatea civilă a minorului’’ este o temă importantă care tratează particularitățile capacității civile a minorului.

Lucrarea este structurată pe patru capitole, iar fiecare capitol studiază aspecte importante cu privire la capacitatea civilă a minorului.

Capitolul I ,,CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CAPACITATEA CIVILĂ A PERSOANEI FIZICE ȘI EVOLUȚIA EI’’ prezintă noțiunea capacității civile a persoanei fizice, elementele și vocația capacității civile a persoanei fizice, precum și caracterele juridice generale ale capacității de folosință.

Destinatarul oricărui drept este omul. Această concepție apare din punctul de vedere al dreptului pozitiv ca produsul unei lente cuceriri a vieții sociale.

Ca atare, în orice stadiu de dezvoltare al unei societăți, noțiunea de personalitate constituie, nu o creație a naturii, ci un concept juridic izvorât ca toate conceptele juridice, din experiența vieții sociale, și supus ca atare acestei aprecieri colective, acelor limitări și reglementări care au caracteristica ordinii juridice, adică a normelor de drept pozitiv.

Capacitatea de a încheia acte juridice reprezintă o condiție de fond esențială, de validitate și generală a actului juridic civil.1

Analizând noțiunea de persoană fizică din perspectiva dreptului modern, putem spune că aceasta exprimă „calitatea omului de a fi subiect de drept civil”.

În general, capacitatea juridică exprimă posibilitatea de a fi subiect de drept și de a avea drepturi și obligații, fiind o „însușire esențială și inerentă a persoanei fizice, in calitatea ei de membru al societății’’.

Pentru ca ființa umană să dobândească calitatea de subiect de drept, este suficient să existe, aceasta nefiind condiționată nici de existența discernământului, nici de puterea de a deosebi binele de rău, licitul de ilicit, moralul de imoral.

Ca atare, egalitatea tuturor persoanelor presupune faptul că și o persoană alienată mintal și un minor, sunt persoane fizice și, prin urmare au și capacitate juridică.

Prin capacitatea de folosință se înțelege aptitudinea generală și abstractă a unei persoane de a avea drepturi și obligații.

Capacitatea de exercițiu este capacitatea persoanei de a îndeplini acte juridice prin care își exercită drepturile și își asumă obligații.

De asemenea, conform unei definiții elaborate de doctrină, capacitatea civilă de exercițiu a persoanei fizice este acea parte a capacității civile care constă în aptitudinea persoanei fizice de a dobândi și exercita drepturi subiective civile, precum și de a-și asuma și executa obligații civile, prin încheierea de acte juridice civile.2

Premisele capacității civile de exercițiu a persoanei fizice sunt existența capacității civile de folosință și a discernământului, adică existența puterii individului de a realiza care sunt consecințele juridice ale manifestării sale de voință. Această premisă se apreciază în raport cu vârsta, dar și cu starea sănătății mentale.

Regulile referitoare la capacitatea civilă de exercițiu se referă numai la încheierea actelor juridice civile. Totuși, în materie delictuală, prezintă relevanță numai existența discernământului. De exemplu, lipsa discernământului la săvârșirea unei fapte va antrena lipsa vinovăției.