Subiecții de sezină

INTRODUCERE

Pornind de la realităţile constituţionale actuale, putem defini dreptul administrativ ca acea ramură a dreptului public care cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementează organizarea şi funcţionarea administraţiei publice, precum şi a celor care privesc relaţiile sociale litigante dintre aceasta şi particulari (persoane juridice şi persoane fizice) vătămaţi în drepturile lor prin actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice ale acestei administraţii.1

Pentru a defini obiectul de reglementare al dreptului administrativ sunt identificate două situaţii:

- reglementarea relaţiilor sociale din sfera administraţiei publice împreună cu alte ramuri ale dreptului public;

- reglementarea relaţiilor sociale din sfera administraţiei publice împreună cu alte ramuri ale dreptului privat.

Obiectul dreptului administrativ îl constituie ansamblul normelor juridice care reglementează organizarea şi funcţionarea administraţiei publice centrale şi locale, a organismelor publice şi a persoanelor juridice care au statut de utilitate publică.2

Cel mai important izvor al dreptului administrativ este Constituţia, aceasta fiind ,,sursa directă sau indirectă pentru întreaga administraţie publică’’.3

Faţă de acţiunea administrativă, normele constituţionale impun o rezervă, şi anume, faptul cenzurării normelor administrative pentru cauză de neconformitate cu dispoziţiile Constituţiei. În acest sens, Constituţia României, în art.146, privind atribuţiile Curţii Constituţionale, în alin. d specifică faptul că acest organ ,,hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau arbritaj comercial; excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului.’’

Privitor la acest subiect, sunt necesare unele precizări: judecătorul instanţei de contencios administrativ nu poate cenzura constituţionalitatea legii.

El nu este competent a cenzura legile, ci a judeca actele administrative. Indirect, însă, el poate cenzura legea prin pronunţarea sentinţei privind legalitatea unui act administrativ, elaborat prin ignorarea unei reguli constituţionale. Cenzurarea actului administrativ reprezintă, implicit, cenzurarea legii pe care se întemeiază şi, în consecinţă, poate fi denunţată neconstituţionalitatea unei astfel de legi.

Principiile generale ale dreptului administrativ s-au format de-a lungul timpului reprezentând veritabile izvoare ale acestei ramuri de drept. De exemplu, principiul legalităţii activităţii administraţiei publice, care este exprimat direct de art. 1, alin. 5 din Constituţie, prevede că ,,în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.’’

Acest principiu ,,fixează cadrul activităţii autorităţilor statului în limita legilor, asigură stabilitatea juridică a drepturilor şi libertăţilor omului şi înseamnă subordonarea tuturor activităţilor autorităţilor publice, voinţei supreme a naţiunii, consemnată în principiile şi normele pactului fundamental statuat în Constituţie.’’1

Naşterea unui raport juridic este precedată de existenţa unor premise pe baza cărora el se structurează. Există un raport de determinare între acestea şi raportul de drept. Astfel, raportul juridic concret (drepturile şi obligaţiile) poate fi stabilit numai în urma intervenţiei unui fapt juridic (un eveniment sau o acţiune umană, de existenţa căreia legea leagă producerea anumitor efecte juridice).2

În privinţa subiectelor raporturilor juridice de drept administrativ, în toate cazurile cel puţin unul dintre ele este o autoritate publică, fie organ al statului, fie organ al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui serviciu public. Al doilea subiect al raportului juridic de drept administrativ poate fi, de asemenea, tot un organ al administraţiei publice, un organ de stat, altul decât cel al puterii executive, un funcţionar public aflat în exerciţiul funcţiei publice sau orice altă persoană fizică sau juridică.